Scurtcircuit in noapte

Cândva, în blocul copilăriei aveam un vecin de scară, un pensionar, pe care îl blamau toți locatarii. Tovarășul Rămurel locuia singur, garsoniera lui era o odă închinată harababurii și de sub ușa lui dărăpănată ieșeau tot felul de insecte, de la furnici, buburuze la mult huliții gândaci.

Pare totul calculat. Doar pare.

Pare totul calculat. Doar pare.

Îmi amintesc de el cu zâmbetul pe buze pentru că era pescar și țin minte că, într-o zi, l-am văzut, la una din multele televiziuni locale apărute ca ciupercile după Revoluție, prezentând o montură, o plută ciudată pe care o declarase invenție proprie. Eram prea puștan să înțeleg ce făcea pluta aia, cert este că prezentarea ei a fost făcută într-un pahar de apă minerală, bulele enervându-l cumplit pe eroul meu.

„Tovarășul Rămurel, nu curge apa la baie, ne pare rău! E o lucrare pe stradă!”. Camera VHS i-a fixat dezamăgirea din ochi, apoi focusul s-a mutat pe bulbucii care aruncaseră pluta din pahar. Eșec garantat, omul a băut apa să nu facă infarct și dus a fost din direct. Scaunul a scârțâit, iar prezentatoarea derutată a trecut la dedicații muzicale.

Clepsidra de pe cort. A mai înaintat de la ultima trăsătură.

Clepsidra de pe cort. A mai înaintat de la ultima trăsătură.

Mi-am amintit de întâmplarea asta, după ce, recent, am văzut un clip pe youtube în care niște domni pescuiau cu o dronă. De pe mal, pescarii erau entuziasmați, în timp ce drona executa mișcarea de lansare.

Telecomanda de la avertizoare, plus cea de la dronă, toate aceste declanșatoare de tehnologie pentru un biet pește cu care ne lăudăm că luptăm fair-play, burdușeau buzunarele celor cărora nuiaua de alun nu le mai zice chiar nimic. Viteza de a inova în pescuit cred că a depășit industria IT.

Ce dacă bulgării aștia consistenți și delicioși atrag ciortanii? Tocmai asta e și ideea.

Ce dacă bulgării ăștia consistenți și delicioși atrag ciortanii? Tocmai asta e și ideea.

Azi, intru în magazinele de pescuit cu inima tot mai strânsă. Îmi e frică că voi descoperi un produs care să re-re-re-revoluționeze, o nouă invenție atomică care să transforme pescuitul într-un joc pe calculator.

Mă uit deprimat la amici de ai mei, pescari cu care băteam cuba în tinerețe pe marginea bălților pentru un caras mai balșoi, nu mai spun!, când înțepam la bambina fosforescentă un ciortan, mândria era mai mare decât propria dezvirginare, amici care acum se fălesc cu telecomenzile wireless pe care le verifică mai des ca pe propriile nestemate.

Cred cu certitudine că un pescar de crap ar trebui să găsească echilibrul dintre aventură, pasiune și facilități astfel încât vechea romanță a acestei ocupații să nu devină doar o melodie tehno de duzină.

Ultima trăsătură a nopții m-a prins dormind în cort. De pe ponton, alarma fără wireless suna de parcă ne invadaseră rușii. M-am ridicat buimac și, în ciuda planului bine stabilit dinainte, nu mai găseam întrerupătorul de la bec.

Cauza scurtcircuitului. Duce firul și povestea mai departe.

Cauza scurtcircuitului. Duce firul și povestea mai departe.

Bâjbâiam pe sub pat după frontala scoasă în somn pentru că mă simțeam ca la un RMN, iar poziția fermoarului de la cort pe care uitasem că o schimbasem când ieșisem somnambul, să mă ușurez, era acum marea mea enigmă: unde e fermoarul?

De afară, alarma scotea fum, iar baitrunner-ul suna ca un calorifer spart. Crapul își lua fir de parcă își dăduse drumul într-o cascadă. Eram în stare să plec cu cortul în spate pe ponton. Am ieșit în cele din urmă pregătit de luptă cu bocancii puși invers, recuperând vreo 200 de metri de fir.

Captura a cântărit 7,5 kg. O nimica toată, se vor găsi guralivii. Chiar dacă dimineață, un gentleman mustăcios de 15 kg a luptat previzibil, fără un prea mare istoric, povestea acelui mâț cu solzi din noapte, duce pasiunea mai departe.

Pesemne când era tânăr lupta și el ca mâțul din noapte.

Pesemne când era tânăr lupta și el ca mâțul din noapte.

La întoarcerea spre casă, trecând prin fața gării, am oprit la trecerea de pietoni. Un pescar, venit probabil cu un tren personal din cine știe ce bălți uitate de lume, a trecut agale prin fața mașinii. Semăna cu tovarășul Rămurel, doar că avea o bucurie în ochi ce ascundea o poveste cel puțin la fel de intensă ca un scurtcircuit în bezna nopții.

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE!

Scurtcircuit in noapte
4.6 (92.08%) 53 votes
Răzvan Prepeliță

Răzvan Prepeliță

Colaborator la CRAP24.RO
Iubește pescuitul la crap și este de părere că fiecare captură are o poveste frumoasă de spus!
Răzvan Prepeliță

Ultimele postari ale lui Răzvan Prepeliță (vezi toate)

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *