Povestea din spatele Cupei Xtreme Carp editia a III-a, Balta Sisterea

Recent întors de la a treia ediție a cupei Xtreme Carp ca unul dintre fericiții ocupanți ai podiumului, Tudor Brie, pescar de crap și unul dintre producătorii autohtoni de nadă de pescuit la crap, ne povestește cum a resistat celor 50 de ore de pescuit dificil.

Tudor și captura concursului, un superb crap oglindă de Sisterea

Tudor și captura concursului, un superb crap oglindă de Șișterea

Tudor: „Totul a început frumos. Lume bună, atmosferă grozavă și mai toți fierbeam așteptând tragerea la sorți a standurilor. Extragerea a decurs rapid și până au ajuns lamine, mai toate locurile pe care le consideram bune erau luate deja.

Până la urmă aleg un loc, zic eu bunicel, care se număra printre preferatele unor amici de-ai mei care, vorbind cu ei, chiar mi-au dat ceva speranțe.

Strategia pentru concurs, deoarece experiența din concursurile anterioare pe Șișterea îmi spunea că peștele nu răspunde bine în condiții de presiune, a fost să nădesc doar cu cobra. Zis și făcut.

Când mi-a venit rândul să aleg, mai toate locurile bune erau luate deja

Când mi-a venit rândul să aleg, mai toate locurile bune erau luate deja, motiv pentru care  organizatorii nu s-au putut abține de la „remarci răutăcioase” 🙂

Am început nădirea și pescuitul în malul opus, pe căderea malului, încercând să ajung pe apă cât mai mică. Nu știu de ce, dar ceva-mi spunea că peștele nu stă pe fund.

Nu pescuiam chiar în mal, ci undeva la 2,3-2,5 m distanță, zonă care s-a dovedit ulterior total neproductivă.

Capturi

Peștii n-au fost numeroși, mulți concurenți nepunctând deloc. Asta nu pentru că balta duce lipsă de pește ci, mai degrabă, pentru că majoritatea crapilor nu stăteau pe fund.

Monturile și moșmoandele au fost diverse și constant pregătite pentru acțiune

Monturile și „moșmoandele” au fost diverse și constant pregătite pentru acțiune

Analizând puțin lucrurile, în ultima seară îmi re-clipsez firele la limita malului, în sensul că aruncam undeva la maxim 3 metri de malul opus, unde apa era mai mică.

Pescuiam pe apă de 1,5 maxim 2 metri, în funcție de unde cădea. Malul era destul de abrupt în acea zonă, iar asta făcea ceva mai dificilă o poziționare exactă a monturii.

Mutarea s-a dovedit una foarte inspirată, iar dimineața ultimei zile m-a găsit cu 3 crapi pe saltea, printre care și captura concursului!

Din păcate n-au fost suficienți pentru prima treaptă a podiumului, partenerul meu de pescuit, Alex Apati, care în acest concurs mi-a fost adversar, a reușit totuși un final mai bun și a “înțepat” poziția supremă.

A trebuit să mă mulțumesc cu captura și cu locul al doilea. N-a fost rău deloc, mai ales că împreună am reușit să luăm 3 cupe din 4, ceea ce, spunem noi, este un rezultat foarte bun.

Concluzii

Susțin și cred cu tărie că problema lipsei capturilor a fost dată în mare măsură de diferența de temperatura din coloana de apă, iar succesul nostru s-a datorat deciziei de a pescuit în malul opus,  pe apă mică.

Alex cu unul dintre crapii care i-au asigurat prima poziție în clasament

Alex cu unul dintre crapii care i-au asigurat prima poziție în clasament

Discutând cu băieții care pescuiau în zone mai adânci, aceștia mi-au spus ca solubilele țineau undeva la 4 ore și jumate. La mine, în 3 ore, maxim 3½ se topeau, fapt ce mi-a confirmat teoria. De asemenea, toți cei care au punctat, cu excepția unuia singur, au pescuit pe apă mică.

În concluzie, un concurs epuizant nu neapărat fizic ci, mai degrabă, psihic, în care am încercat să aplic tot ce știu, de la banala solubilă pe fir de păr, până la zig rig cu nădire între ape.

În final, peștele a servit aceleași „goodiez” de primăvară, adică mini snow-man alcătuit din boilies tare 16 mm cu “capac” de pop-up, dar a mâncat doar în momentul în care i-am plasat montura la mustăți.

Nu pot să nu remarc nervii de oțel de care au dat dovadă toți concurenții

Nu pot să nu remarc nervii de oțel de care au dat dovadă toți concurenții

Ca la orice partidă de pescuit de altfel, trebuie să te adaptezi condițiilor date de baltă în momentul respectiv. Mulți caută mai de fiecare dată gropile și pescuiesc în neștire în ele, fără să încerce și alte zone, mai ales primăvara, când odată cu încălzirea apei de multe ori peștele stă la suprafață sau între ape.

Sfat

Dacă după 12 ore de pescuit pe un loc nu ai rezultat, începe și caută peștele. Sondează apa cu marker-ul sau pur și simplu tatonează cu un băț câteva zone diferite. De asemenea, nu neglija niciodată locul care îți inspiră cea mai mare încredere.

Continuă să-l alimentezi cu nadă, chiar dacă nu pescuiești acolo și, din când în când, mai lansează o montură pe el. Vezi dacă nu cu cumva s-a schimbat ceva între timp.

Fii inventiv și improvizează pentru că niciodată nu ști de unde “răsare” prea mult râvnitul “cyprinus carpio”.

Fir întins!”

Tudor, felicitări pentru podium, pentru soluția găsită pe final de concurs și mulțumim pentru cele împărtășite!

Trimite-ne și tu pozele de la partidele tale recente la support@crap24.ro, însoțite o scurtă descriere, iar noi îți postăm povestea în site!

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i un like!

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *