Poveste de Sanpaul

Se tot vorbește în pescuit despre importanța locului. Pentru mine, care fac parte din categoria celor care se ridică deodată de la birou cu foaia de concediu pe biroul șefului și o pornește la pescuit cu noaptea în cap, locul de pe hartă e la fel de important ca locul din baltă.

Lacul Sânpaul - Tabloul dintre dealuri

Lacul Sânpaul – Tabloul dintre dealuri

Peisajul e pe același cântar cu sufrageria monștrilor ce dau târcoale patului de nadă. Pentru că pe lângă crapii prinși, drumul, satele, dealurile, copacii, foșnetul stufului, dau coloritul unei capturi. Nu caut carpodromuri ori capturi demențiale.

Caut o captură completă: pescărească și pitorească în același timp. Cred că povestea unei capturi pleacă din clipa în care ai pornit motorul mașinii și se continuă cu drumul, locul, oamenii, stuful, orăcăitul broaștelor, norii, captura și apoi amintirile.

Astăzi vă voi povesti o partidă de o zi, genul acela de partidă la intercepție, genul de partidă din care nu ai timp să tragi concluzii tehnice și în care timpul zboară cu viteza stolurilor de păsări călătoare. Vom merge la Sânpaul, în județul Harghita pe balta C&R, fix în mijlocul săptămânii.

Există pescari pentru care timpul alocat pe malul bălții se stoarce cu greu dintr-o agendă încărcată de treburile zilnice alocate serviciului, familiei și nu în ultimul timp al comodității.

Frumusețea satelor trage la cântar

Frumusețea satelor trage la cântar

Am observat că majoritatea partidelor de pescuit sunt povestite în media de specialitate de profesioniști care uită deseori că din rândul audienței fac parte și pescari fără facilități pe bălți, fără sponsorizări. Uită că acestora nu li se permite accesul cu barca cum li se permite lor, așa că dintr-o dată povestea lor devine doar un vis intangibil. Lor le este dedicat în primul rând acest material.

Rămân un boem care mă entuziasmez în aceeași măsură la un ciortan de 1 kg sau la un monstru cu două cifre. Un dril poate fi la fel solicitant și pentru un crap sub două cifre în cârlig și pentru un monstru.

Mai mult chiar, am observat că de cel mai multe ori crapii mai mari sunt mai puturoși și mai neinteresați să lupte precum o fac frații lor mai mici. Sunt deja vedete.

Drumul spre balta C&R de la Sânpaul șerpuiește printre ferestrele de lemn pline de flori ale caselor vechi cochete, pe lângă turlele bisericilor și cuiburile berzelor perechi care se întorc de ani de zile în aceleași locuri. În mijlocul Transilvaniei, ceața se ridică încet ca o cortină dezvăluind un loc mirific. De la paznici, la condiții, la sistemul de rezervare, balta de la Sânpaul e ca un masaj de relaxare pe suflet.

Norii coboară în Paradis

Norii coboară în Paradis

Graurii, rațele sălbatice, berzele și o grămadă de alte păsări planează lăsându-se purtate de vântul care se pornește ca un curent de la un geam lăsat deschis în casă și se liniștește brusc, natura arându-ți cine rămâne stăpânul.

Pescuiesc cu boilies de 20, de belachan, dip-uit. Am nădit cu cobra cam 1 kg din același sortiment de bile într-un semicerc. Rațele sălbatice se scufundă ca la înot sincron. România nu mai are o echipă de înot sincron de decenii, mă gândesc mai în glumă mai în serios că ar trebui cooptate înaripatele ăstea pentru Olimpiadă.

Mă înțep cu agrafa în timp ce ochii îmi fug la oile de pe dealuri, pete aurii pe verdele proaspăt. Negreșit!, de data asta o să întreb în sat de brânză proaspătă. Ecoul câinilor de la stână e acoperit de sunetul alarmei. Un atac năprasnic parcă executat de o știucă și nu de un crap îmi duce firul de 0,4 în stuful din stânga mea. Drilul e fascinant.

Așteptarea e precum cititul unei cărți. Răbdare până la intrigă

Așteptarea e precum cititul unei cărți. Răbdare până la intrigă

Tocmai când cred că totul e pierdut, crapul face o greșeală capitală și pentru câteva fracțiuni îl văd după spicele stufului cautând oxigen sub cerul liber. A luat aer! Simt în mulinetă că a obosit și profit. Acum sau niciodată! Minciogul plin aduce cu senzația unui gol trăit de suporteri. L-am prins, e al meu, vorba lui Marian Moraru din Operațiunea Monstru:  „Vino prietene, vino!”.

Ședința foto e ca la pașaport, eu doar încerc să fiu un fotograf prietenos. Fiecare cu treaba lui. Clientul cu moaca serioasă, eu cu hlizeala: „Cheese!” și timer-ul aparatului înregistrează posteritatea.

La 11,5 kg unii îi zic ciortan. După drilul oferit eu nu l-aș jigni.

La 11,5 kg unii îi zic ciortan. După drilul oferit eu nu l-aș jigni.

Eliberarea lui e ca drumul de întoarcere spre casă: pe lângă puștii ce bat mingea în fața porților de lemn, pe lângă bătrânii de pe băncile din fața gospodăriei din ochii cărora îți amintești de ședința foto cu exemplarele colorate de primă pagină a bălții.

Atât de la Sânpaul, ne auzim data viitoare din alt colț de poveste. Dacă mai primesc concediu, evident.

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE!

Poveste de Sanpaul
4.8 (95.56%) 27 votes

Răzvan Prepeliță

Răzvan Prepeliță

Colaborator la CRAP24.RO
Iubește pescuitul la crap și este de părere că fiecare captură are o poveste frumoasă de spus!
Răzvan Prepeliță

Ultimele postari ale lui Răzvan Prepeliță (vezi toate)

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *