Pescuitul la crap in viteza

Urmărim emisiuni și citim în reviste articole despre pescari de crap care se bat cu recordurile. Cantități impresionante prinse în concursuri, sute de kilograme, chiar tone, o bătălie continuă cu peștele, în care fiecare încearcă să-și depășească propriile limite.

Au apus demult vremurile în care 3-4 crapi prinși la o partidă, constituiau un motiv de bucurie. Este adevărat, mai sunt încă pescari neinteresați de acest aspect, pentru care liniștea pe malul apei, relaxarea și, eventual, o captură-două, fac mai mult decât sutele de kilograme prinse de alții. Majoritatea însă, vor să prindă… CÂT MAI MULT!!!

Pescuitul în viteză la crap presupune un efort continuu din partea pescarilor

Pescuitul în viteză la crap presupune un efort continuu din partea pescarilor

Bălțile suprapopulate, numărul tot mai mare de concursuri și “explozia” producătorilor de nade și momeli, au condus la apariția termenului de “pescari de viteză”. Cine sunt aceștia și cum reușesc să iasă învingători în lupta cu tonele de pește?

În opinia mea, “pescarul de viteză” este “pescarul complet”. Este capabil să ia decizii rapide, fiind condiționat de timp, este capabil să muncească timp de 4 zile și 4 nopți aproape încontinuu, să schimbe lansetele la 15-20 de minute, să lanseze și să recupereze de câteva sute de ori. Este acel pescar capabil să “radă” tot ce mișcă în apă pe vadul pescuit.

Vorbim de o muncă titanică, pe care puțini reușesc să o ducă la bun sfârșit. Catalogări de genul “pescar de pește mare” sau “pescar de pește mic”, nu au nicio susținere în fața realității. În concursuri nu are nicio relevanță noțiunea de pește mare sau mic, ci doar aceea de “pește punctabil”.

Am participat de-a lungul timpului la multe concursuri, reușind să adun peste 40 de trofee, dintre care câteva reprezintă chiar captura concursului. Aproape toate capturile au fost obținute împreună cu un alt premiu. Ce vreau să subliniez e că, paradoxal, în concursuri, de cele mai multe ori, echipa care prinde cel mai mare pește se regăsește și pe podium.

Pentru a produce trasături constant, momelile și săculeții de nadă care le însoțesc trebuie să fie extrem de atrăgătoare

Pentru a produce trăsături constant, momelile și săculeții de nadă care le însoțesc trebuie să fie extrem de atrăgătoare

Asta demonstrează faptul că un pescar care reușește să prindă mult, va prinde atât pești mici, cât și mari. Și totuși, cum reușim să prindem cât mai mult? O să punctez câteva aspecte de care pescarii trebuie să țină cont în încercarea de a scoate maximum dintr-o partidă.

Echipa

Alegerea echipei este unul din factorii esențiali și reprezintă baza de la care pornim dacă vrem să scoatem maxim într-o competiție. Nu sunt mulți făcuți pentru așa ceva și e destul de greu să găsești doi sau trei pescari cu calități asemănătoare, de același “calibru”, pentru a închega o echipă.

De ce e nevoie?

Obligatoriu într-o echipă de trei, cel puțin doi trebuie să fie buni lansatori, iar în echipa de doi, ambii trebuie să arunce bine. Sunt dese situațiile în care, pentru a prinde mai mult decât vecinii de stand, este nevoie să pescuiești mai departe decât ei. Alta condiție obligatorie este ca toți membrii echipei să fie rezistenți, atât fizic cât și psihic. Sa poată “duce” un concurs de anduranță, de peste 90 de ore, în condiții de muncă continua și să nu “cadă” mental atunci când treburile nu merg conform planului.

Mai pe scurt, să aibă mentalitate de învingători și să nu cedeze nicio clipă, indiferent de condiții și situație. Dacă o singură rotiță din acest angrenaj nu funcționează bine, nici rezultatele nu vor fi cele scontate. Bineînțeles, există situații în care un singur pescar poate trage după el toată echipa, fiind capabil sa le transmită coechipierilor din forța sa, să îi facă să se simtă puternici, reușind să descopere în ei energia pe care aceștia nu credeau că o au. E destul de greu să faci o echipă în care toți membrii să întrunească aceste condiții, tocmai de aceea, cei care reușesc, de obicei, ies învingători.

Echipamentul

Alegerea echipamentului de concurs este foarte importantă. Plecăm de la idea că într-un pescuit-maraton fiecare efort în plus ne slăbește din forțe, iar pentru preîntâmpina asta trebuie să ne ușurăm și simplificăm cât mai mult munca. Lansete cât mai ușoare dar, în același timp, puternice, mulinete cât mai ușoare și pretabile lansărilor lungi, rod pod-uri rezistente, cu un timp de montaj rapid, corturi și umbrele cu montare rapidă etc.

La acest tip de pescuit sunt recomandate lansete cât mai ușoare dar, în același timp, puternice

La acest tip de pescuit sunt recomandate lansete cât mai ușoare dar, în același timp, puternice

În general, cam tot echipamentul trebuie să îndeplinească aceste condiții și să nu necesite mult timp de montare sau demontare. Bețe de rezervă (cât mai multe), spod-uri, spomb-uri, catapulte, rachete, praștii, cobre și tot felul de echipamente de nădit (alese în funcție de strategia de nădire a echipei și stilul de pescuit), momitoare și plumbi suficienți pentru a face față chiar și unui stand plin de agățături, multe cârlige legate de acasă. În privința hainelor, îmbrăcămintea și încălțămintea trebuie să fie cât mai ușoare, comode și rezistente la frig și apă.

Organizarea standului

Standul și felul în care îl organizăm este extrem de important, poate cel mai important lucru de care trebuie să ținem seama. Și aici plecăm de la premisa că fiecare pas făcut în plus înseamnă efort suplimentar nejustificat, iar în 100 de ore de pescuit oboseala își poate spune cuvântul mult mai devreme decât ar fi cazul.

Putem scăpa de acest efort suplimentar respectând câteva reguli simple. Ideea este să avem totul la îndemână, rod pod-urile (cu câte două lansete pe fiecare) sau picheții să fie așezați astfel încât să rămână loc de circulat printre ei, să nu fie nevoie să îi ocolim, salteaua de primire să fie în apropiere, la fel și sacii aflați la apă. Cortul/umbrela, cât mai aproape de lansete, pentru a face maxim 2-3 pași până la ele în momentul prezentării. Lansetele de rezervă, plasate în apropierea cortului, iar nada de rezervă tot acolo.

Pentru nădirea la distanță cu boiliesuri sunt preferabile cobrele ușoare și foarte ușoare

Pentru nădirea la distanță cu boiliesuri sunt preferabile cobrele ușoare și foarte ușoare

Cobrele și o parte din boiliesuri, trebuie să stea și ele lângă bețe, iar asta pentru a putea reacționa prompt în situația în care trage peștele în timp ce nădim. Cam tot ce avem prin stand trebuie să fie aranjat cât mai la îndemână pentru a evita efortul inutil. De asemenea, modul în care pescarii din echipă se înțeleg între ei, modul în care își organizează munca în stand, sunt factori de care depinde reușita concursului.

Niciodată nu vor merge doi membrii din echipă la odihnă, niciodată nu vor sta toți membrii echipei împreună la masă (mesele cât mai rapide cu ochii ațintiți spre bețe). Nu e indicat ca, în momentul unei trăsături, alt coechipier să plece cu minciogul la apă. Există riscul să “plece” încă o lansetă sau chiar două în același timp, iar cel care a înțepat inițial peștele se descurcă singur, ceilalți având destule alte lucruri de făcut.

Strategia de nădire trebuie bine stabilită și urmată cu seriozitate

Strategia de nădire trebuie bine stabilită și urmată cu seriozitate

Lansetele de rezervă trebuie încărcate în permanență, nefiind rare situațiile în care avem 2-3 sau chiar 4 trăsături simultane. În momentul în care peștele a ajuns pe saltea, obligatoriu va fi lansat alt băț la apă. Sunt foarte multe amănunte care par mărunte dar, în economia unei partide lungi, de cele mai multe ori sunt decisive.

Nada

De obicei, în concursurile de acest gen cantitatea și calitatea nadei fac diferența, iar strategia o alegem în funcție de stilul preferat, predominant boilies sau groundbait și semințe. Aici părerile sunt împărțite, dar eu prefer combinația egală dintre ele. Am mers aproape întotdeauna pe o nadă de atracție rapidă, în general pescuiesc cu boiliesuri crescându-mi astfel media greutății peștilor prinși, însă nu am zis niciodată nu pescuitului cu groundbait, atunci când am constatat că dă un randament mai bun.

Nada, calitatea acesteia și cantitatea sunt cele care pot face diferența în pescuitul-viteză

Nada, calitatea acesteia și cantitatea sunt cele care pot face diferența în pescuitul-viteză

Întotdeauna trebuie să ținem cont de istoricul standului în care pescuim. Dacă este un stand care ține pește mic sau unul cu capturi mai mari. În funcție de asta alegem strategia de nădire și încercăm să scoatem maxim din locul pe care am picat. E drept, nu de fiecare dată luăm cea mai bună decizie, iar câteodată inspirația ne joacă feste.

E și firesc, oricine poate greși, însă un pescar bun își dă seama din mers când ceva nu funcționează bine și încearcă să schimbe strategia. De cele mai multe ori însă, o decizie greșită costă mult. În aceste concursuri, în care se prind zeci de tone de pește, este foarte greu să revii după ce ai luat o decizie greșită.

Am văzut foarte multe situații în care unele echipe s-au crezut câștigătoare mult prea devreme, au slăbit ritmul, au fost ajunse și întrecute de altele, în final pierzând concursul.

Ce am punctat mai sus nu sunt nicidecum reguli general valabile, ci doar observații adunate în câteva zeci de concursuri. Fiecare pescar își alege strategia în funcție de inspirația de moment. Sunt totuși convins că mulți dintre voi, citind aceste rânduri, își vor da seama unde au greșit până acum și vor încerca să repare câte ceva. Pescuitul viteză la crap este un stil complex unde, dacă condițiile o impun, lucrurile trebuiesc schimbate rapid din mers.

De cele mai multe ori, pescuitul viteză îți poate aduce și crapi capitali pe vadul de pescuit

De cele mai multe ori, pescuitul viteză îți poate aduce și crapi capitali pe vadul de pescuit

Sunt pescari care afirmă ca acest gen de pescuit nu oferă satisfacții pe motiv că se prind doar pești mici. Fals! Revin și spun că cine prinde mult, va prinde atât pești de talie mică, cât și de talie mare. E drept că nu predomină capturile capitale însă miza este alta: lupta cu sutele de kilograme prinse și satisfacția depășirii propriilor limite. Până acum am reușit să depășesc 2000 kg prinse, iar asta în două concursuri diferite. Nu am de gând să mă opresc aici și vreau mai mult. De fapt, asta e farmecul!

În final, să nu uităm totuși că titlu mondial recent câștigat de reprezentativa României de pescuit la crap a fost obținut pescuind astfel. O muncă titanică și un rezultat pe măsură.

Fir întins tuturor!

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE! [kkstarratings]

1 Comment

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *