Localizarea crapului iarna, pe apa rece

Pescuitul crapului nu trebuie să înceteze odată cu venirea sezonului rece. Peştii se hrănesc în continuare, nu cu aceeaşi frenezie ca primăvara sau vara, dar putem avea capturi frumoase şi pe vreme mai rea. Totul este să-i găsim.

Pescuitul la crap iarna este total neprietenos cu pescarii și echipamentul acestora

Pescuitul la crap iarna este total neprietenos cu pescarii și echipamentul acestora

Bineînțeles că trebuie să ne pregătim cu un echipament adecvat acestei perioade (haine groase, un cort care să reziste atât frigului, cât și ploilor sau vântului, încălzitor de cort etc). Dacă toate acestea sunt îndeplinite, nu ne mai rămâne decât să ieșim pe malul apei în căutarea crapilor. Dar unde îi căutăm? O întrebare grea, la care o să încerc să răspund rememorând câteva partide de pescuit pe vreme rece şi rezultatele acestora.

În general, tendința pescarilor e să caute apa adâncă atunci când vremea se răcește. Un lucru bun aș zice, deși în pescuit apar surprize de cele mai multe ori când nu te aștepți, din locurile în care nu te aștepți. O observație proprie este că atunci când temperatura aerului scade, implicit și a apei, iar vremea e urâtă (frig, ploaie măruntă, cer noros), peștii se vor retrage în marea majoritate în zona mai adâncă a lacului. Dacă e soare, în schimb, chiar cu temperaturi scăzute, putem găsi crapii în zona cu apă mică a lacurilor. Să nu omitem însă teritorialitatea crapilor și dependența acestora de unele zone sau structuri.

Dar tot aici intervine și vântul. Dacă în perioada caldă un vânt din fată poate fi benefic, indiferent de direcția din care bate, acum, un vânt din rece nord, care suflă din față, în combinație cu temperaturi scăzute, nu este prea prielnic nici pentru hrănirea peștilor, nici pentru confortul pescarului. Un vânt cald, adică mai cald decât temperatura apei, poate aduce crapii înspre zona în care bate, chiar dacă e coada lacului, cu apă mică.

Locuri și locuri

Un alt factor care trebuie luat în considerare atunci când ne alegem locul de pescuit în această perioadă e să fie cât mai aproape de locurile unde se vor retrage crapii la iernat. Aceste zone pot fi foarte diferite, în funcție de fiecare lac. În sprijinul acestei afirmații am două exemple de pe lacurile din Ungaria, Ohat şi Nagykallo.

La Ohat, fiind o baltă fără structuri majore (gropi sau adâncimi mari), eram curios unde se retrag peștii la iernat. Am vorbit cu administratorul de acolo și cu paznicii şi mi-au spus că, odată cu venirea iernii, cresc puțin adâncimea apei din lac, până la 1,5 – 1,7 m, iar când îngheață apa se mai fac și copci pentru oxigenare. Și asta e tot. Lucrul ciudat care se întâmplă acolo e că peștii se retrag în număr foarte mare în mijlocul lacului și se mișcă foarte lent în cerc – din spusele paznicilor e un adevărat spectacol.

Apus pe lacul Nagykallo

Apus pe lacul Nagykallo

În ultimii doi ani, am pescuit pe Ohat la sfârșit de octombrie sau în noiembrie pe standul 2. E un loc de pescuit aflat pe o peninsulă, care intră în lac circa 60-70 m. Niciodată nu am fost singur, așa că am putut trage câteva concluzii prin comparație. Cunoscând foarte bine acel stand, știam unde sunt cele mai prolifice zone și reperele pe care trebuia să lansez sau nădesc.

Acest lucru și faptul că m-am străduit să lansez cât mai departe, înspre mijlocul lacului, unde deja se retrăgeau peștii, au făcut ca de fiecare dată să prind foarte bine în comparație cu colegii mei de stand (asta fără să putem la socoteală nada, un aspect foarte important de altfel, la care ajungem imediat).

La Nagykallo, o structură foarte bună în orice condiții se găsește pe standul 14. Acolo, lângă mal, există un canal ce se continuă de-a lungul stufului și unde e una din cele mai adânci zone ale lacului. Acum câteva sezoane, tot prin noiembrie, am pescuit pe această baltă, dar pe standul 11. Am prins ceva pești acolo, însă surpriza a apărut atunci când s-a eliberat standul 14 și am putut pescui două nopți acolo. Diferența dintre numărul de trăsături de pe cele două standuri a fost de zece la unu în favoarea standului 14. Dar și pe standul 14, cei mai mulți pești au fost prinși în canal, chiar dacă am încercat și alte zone (care produc foarte bine vara).

Pentru o dizolvare mai rapidă a boiliesurilor solubile, textura acestora trebuie să fie cât mai grosieră

Pentru o dizolvare mai rapidă a boiliesurilor solubile, textura acestora trebuie să fie cât mai grosieră

[adinserter block=”2″]Un alt aspect important de luat în considerare pentru eficientizarea pescuitului de toamnă târzie e nada folosită. În general, pescarii își schimbă nada cu care au prins pe parcursul anului cu o nadă „de apă rece”. Asta nu înseamnă neapărat că e bine. Și eu am procedat la fel o vreme, până am constatat că rețeta clasică de boilies Mister Dudi nu mai are nevoie de nicio modificare pentru a prinde bine și pe apă rece. Asta după ce am testat în paralel mai multe rețete de apă rece, în comparație cu cea veche.

Dar asta a funcționat în cazul meu, în alte situații poate trebuie „umblat” la rețetă. Piscicultura spune că raportul între substanțele proteice și cele neproteice din furajul administrat crapilor e 1/3 primăvara, 1/5 vara şi 1/10 toamna. Aici intervin și costurile furajului, plus randamentul furajului în comparație cu costurile lui.

Nadă de pescuit în apă rece

După mine, în sezonul rece e imperativ ca nada și momeala să fie „rapide”. Ce înseamnă acest lucru? Nu neapărat atracție rapidă, ci mai degrabă cât de repede își face efectul în apa rece. Aici trebuie menționate boiliesurile „glazurate”, care sunt cele mai rapide. Glazura ce învelește boiliesul începe să „lucreze” și să se dizolve imediat după ce ajunge în apă. Altă momeală de utilizat acum sunt solubilele și pasta de boilies, dar nu oricare, ci acelea care se dizolvă rapid, eliberând atractanţii în apropierea monturii.

Sfat CRAP24

Un test care poate fi făcut acasă constă în scufundarea unui boilies solubil în apa ținută la frigider câteva ore (o să aibă între 4 și 8 grade Celsius). Boiliesul trebuie să înceapă să se dizolve după câteva minute, fără să agităm apa, urmând ca după aproximativ o oră să aibă în jurul lui un norișor de atractanţi și „praf” dizolvat de la boilies.

Glazuratele, solubilele sau momeala învelită în pastă pot fi utilizate la cârlig alături de săculeți solubili. Atenție însă la modul de dizolvare a materialului din care este făcut săculețul. Cred că este la fel de importantă – sau chiar mai importantă – mecanica materialului decât conținutul propriu zis al săculețului. Acesta trebuie confecționat în așa fel, încât la doar câteva secunde după ce ajunge pe substrat să facă „explozie”, eliberând conținutul peste cârligul cu momeală.

Verificați solubilitatea momelilor într-un pahar cu apă ținută în frigider

Verificați solubilitatea momelilor într-un pahar cu apă ținută în frigider

Apa rece face ca peștii să fie mai anemici, iar trăsăturile mai slabe, de aceea este important ca și montura să fie de așa natură încât să sesizeze foarte bine și repede trăsătura. Lucrul acesta poate fi rezolvat cu ajutorul monturilor culisante sau semi-culisante. Un alt avantaj al acestor monturi, în combinație cu un sistem de semnalizare sensibil (avertizori ce detectează vibrația firului și hangere uşoare) face ca trăsătura peștilor mici (caras, plătică) să fie detectată, nu să ne trezim după o noapte de stat cu montura în apă cu un caras în cârlig.

Tot la acest capitol mai trebuie menționate momelile critic echilibrate, care ajung în gura crapului la cea mai mică aspirare. Nu trebuie neapărat ca boiliesul-momeală să-l facem mai ușor din ingrediente, ci putem ataşa la un boilies normal, „de fund”, un pop-up sau o parte de pop-up (în funcţie de mărimea boiliesului). La fel de bine putem înveli în pastă solubilă porumb sau orice altceva flotant.

Nădirea pe apă rece

Un alt aspect important e nădirea. Din ce am observat, parcă e mai bine ca nădirea să fie punctuală. În această perioadă nu mai este recomandată o nădire masivă, nu mai trebuie să ne preocupe multitudinea de nade de mici dimensiuni. Crapii înceară să-şi menajeze energia, de aceea o „farfurie cu mâncare” plasată în zonele pomenite mai devreme în articol poate conduce la capturarea crapilor pe rând.

Adică oferim prin nădire doar atâta mâncare cât poate consuma un crap odată, urmând ca, dacă avem trăsătură, să insistăm în zona respectivă și să umplem iarăși „farfuria cu mâncare” din acel loc. Dacă nu avem prezentare, căutam altă zonă, lansând montura și nădind câteva boiliesuri peste ea, de exemplu. Nu facem altceva decât să căutăm noi crapii cu lanseta, tactică bună nu numai în sezonul rece.

Crap oglindă de 13,5 kg pescuit de Ciprian în plină iarnă

Crap oglindă de 13,5 kg pescuit de Ciprian în plină iarnă

Sunt multe alte aspecte care mai trebuie luate în calcul atunci când pescuim toamna târziu sau chiar iarna. Însă dacă facem o localizare corectă a peștilor și ne adaptăm cu succes condițiilor de pescuit din perioada respectivă, pe locul respectiv și avem la noi o nadă în care avem încredere deplină, nu mai e decât o chestiune de timp până să avem și crapii pe salteaua înghețată!

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE! [kkstarratings]

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *