Crapi, teni si novaci pescuiti pe balta mica de la Tibrinu

Fusesem de multe ori la pescuit pe balta mare de la Țibrinu, dar niciodată pe cea mică. Marian îmi spusese că e destul de mare, foarte frumoasă și plină de pește, dar nu apucasem să mă conving, așa că am programat acolo prima ieșire departe de București din acest sezon.

Artileria pentru crapi mari desfășurată pe balta mică de la Țibrinu

Artileria pentru crapi mari desfășurată pe balta mică de la Țibrinu

La sfatul lui Marian, am eliminat din bagaje boiliesurile, fiindcă urma să pescuim exclusiv la plastice și porumb natural, momelile consacrate pe ambele lacuri de la Țibrinu, dar cu precădere pe cel mic, fiindcă pe cel mare s-a prins mult crap și la boilies.

Luăm azimut autostrada spre Constanța destul de târziu, fiindcă niciunul nu reușise să fenteze programul de la birou, dar mulțumiți că vom petrece vreo 40 de ore la aer, departe de trafic și aglomerație. În plus, urma să fac cunoștință cu o baltă despre care auzisem multe, în special faptul ca are o densitate mare de crap și ten, unii atârnând multe kilograme.

Ajungem, găsim liber platoul dinspre capătul estic și ridicăm tabăra. Era locul pe care-l doream, nu doar fiindcă e ideal pentru campare, ci și fiindcă e un loc cu întinsoare și apă mică, cu mulți ștepi scufundați, loc preferat de crapi în această perioadă în care se pregătesc să depună icrele.

Pregătim în grabă niște amestec pentru săculeții solubili, montam rodpodurile și aruncăm lansetele cât putem de repede, fiindcă era deja noapte. Toate monturile cu diverse combinații de porumb natural înmuiat, spuma flotantă dipuită și porumb din plastic.

Săculeții solubili cu bunătăți, una dintre metodele eficiente pe Țibrinu

Săculeții solubili cu bunătăți, una dintre metodele eficiente pe Țibrinu

Începuse sa plouă mărunt, eram și foarte obosiți așa că ne retragem spre paturi pe la 11:30, mult mai devreme decât de obicei. Noaptea trece în liniște, dar spre dimineață aud gălăgie dinspre tabăra «adversă» și constat ca Marian reușise deja prima captură – un ten de cam 6 kg. Îl felicit și îl întreb dacă tragem niște cadre, moment în care ne uitam unul la celalalt și realizăm că uitasem acasă ambele aparate foto.

Pentru prima dată în ieșirile noastre, eram la baltă fără vreunul dintre « Nikoane ». De obicei le avem amândoi și ne întrecem în cadre artistice. Puțin supărați, lăsăm peștele la apa și ne pregătim pentru o nouă zi de pescuială.

Schimb monturile, pun niște cârlige mai mici și lungesc puțin firul de cârlig. Constatasem, la o « recunoaștere » cu plumbul, că am în față o pădure de ștepi și resturi de stuf tăiat, astfel că vreau să ridic puțin momelile de pe fundul apei, în speranța că dă vreun ten cu botul de ele.

Se ridica soarele și reușesc să văd balta în toată splendoarea ei – o mulțime de rațe sălbatice extraordinar colorate și multi cormorani, ba chiar și vreo 6 pelicani uriași care se hrănesc pe mijlocul lacului.

Balta e destul de mare și foarte ofertantă: malul nordic, lung și cu multe platouri de pe care se poate pescui chiar și în grupuri mai mari, iar malul sudic, un dig îngust cu câteva găuri în cortina de stuf și cu mulți copaci la câțiva metri de mal, excelenți ca și adăpost pe caniculă.

Natura vie cu rațe bulgărești și bobocii din dotare

Natura vie cu rațe bulgărești și bobocii din dotare

Drumul de acces este bun, dar doar cel de pe varianta îndepărtată, cum vii dinspre București, prin Mircea Voda și satul Țibrinu. Drumul clasic de acces (prin Cernavodă și imediat dreapta pe după canalul de apă caldă), cel pe care ajungi direct pe balta mare, include un lung pasaj de drum de pământ pe un câmp care era altădată lunca inundabilă a firului de apă pe care s-au format cele două lacuri. Drum care, la o ploaie sănătoasa, poate deveni inaccesibil, mai ales celor care nu poseda mașini de teren.

Revenind la pescuit, cercetez puțin o mică potcoavă în stuf din extremitatea stângă, găsesc un mic platou între ștepi și nădesc câțiva bulgări, hotărât să creez acolo epicentrul viitoarei mele distracții cu lanseta de caras. Experimentasem carașii uriași de pe balta mare, unii de peste 2 kg, și speram să găsesc și aici câteva exemplare frumoase.

Este pestele meu preferat, când vine vorba de mâncat o prăjeală, îl prefer chiar și în detrimentul crapului sălbatic. Testez locul pe la prânz, scot vreo 4 carași cât palma, dar renunț, fiindcă era cumplit de cald și singura noastră umbrelă era la 20 de metri distanță.

Trece și ziua de sâmbăta fără vreun semn încurajator la lansetele de crap și, spre seară, îi spun lui Marian că trec pe bile, fiindcă n-am nimic de pierdut. Găsisem în buzunarul unei genți un borcănel cu Premium Meat de cârlig, de 12-15 mm diametru, perfecte pentru niște monturi mai fine. Le cuplez cu pop up-uri Monster Pursuit de 10 mm, atașez câte un sac serios cu-de-toate și lansez.

Simt ștepii atunci când întind firul și profit de sacii solubili ca să trag monturile câțiva centimetri în spațiile mai libere. Nădesc larg vreo 10 bulgări, mai arunc 3 și în platoul carașilor și mă bag la orizontală.

Pe la 11 jumate, bip discret și trag afară un caras de aproape un kil. Hop cu el în apă, nu aveam chef să intru în baltă noaptea, juvelnicul era la vreo 7-8 metri de mal, acolo unde adâncimea permitea carașilor să stea în viață. Relansez, și peste o ora bip scurt la aceeași lansetă. Alt caras, același traseu, după care somn liniștit până dimineață.

Novac de 4 kg prins la pufuleți cu aromă de usturoi

Novac de 4 kg prins la pufuleți cu aromă de usturoi

Duminică mă trezesc târziu, era aproape 8, și mă trag lângă apă. Se pare că bulgării își făcuseră efectul, fiindcă pufuleții mei cu usturoi încep să facă victimă după victimă în populația de caras. Faza e că, la fiecare 3-4 carași, am parte de câte-o prezentare serioasă – tenii și novacii ajunseseră și ei la mâncare și pufuleții plutitori erau de nerefuzat.

Încă un ten de 3 kg prins cu lanseta de caras

Încă un ten de 3 kg prins cu lanseta de caras

Am parte, astfel, de o distracție pe cinste, cu câteva driluri de poveste, având în vedere echipamentul: lanseta de 2,75 livre, fir principal de 0.20 și forfac de 0.16, cârlige nr. 10.

În mai putin de 3 ore, contabilizez 13-14 carași, doi novaci și doi teni, un singur novac scăpat fiindcă mi-a fost prea lene să intru în apă cu minciogul mic.

Cârligul ascuțit a penetrat ușor placa osoasă a novacului

Cârligul ascuțit a penetrat ușor placa osoasă a novacului

La prânz, pleacă și primul run cu strigături și îmblânzesc un crap comun de 6 kg, iar peste o oră mai pun pe saltea un comun de 4-5 kg. Dintr-o dată, pescuiala devenise extrem de interesantă, cu infinit mai multă acțiune decât în primele 2 zile.

Marian mai păcălește 2 teni și un comun de 7 kg, ba găsește în torpedou și o „săpunieră” electronică cu care reușim să imortalizam câteva dintre momentele principale.

Pregătiri de furtună pe balta de la Tibrinu

Pregătiri de furtună pe balta de la Țibrinu

După amiază, văzând ceva semne de furtună, decidem să strângem și să ne punem la drum, pe deplin mulțumiți de partidă.

Țibrinu cel Mic reușise să mă impresioneze nu atât prin capturile uriașe, cât printr-un cumul de factori pozitivi deloc de neglijat: frumusețea și sălbăticia bălții, bogăția și diversitatea populației de pește, condițiile de acces și campare și mai ales liniștea desăvârșită din zonă.

Pe deasupra, este una dintre puținele bălți cu angajați extrem de amabili si profesioniști, ca să nu mai amintesc de faptul că primești și bon fiscal pentru taxa de pescuit, o anomalie în peisajul crapistic de pe la noi.

Marian și cea mai mare captură a sesiunii - crapoaică de 7 kg

Marian și cea mai mare captură a sesiunii – crăpoaică de 7 kg

Singurul inconvenient e distanța destul de mare de București, dar autostrada face ca timpul necesar să ajungeți la baltă să nu fie unul exagerat.

Dacă mergeți pe acolo, luați la voi toate momelile care va trec prin cap, fiindcă există premisele să nu stați prea mult degeaba. Fir întins!

Ți-a plăcut articolul? Dă-i un LIKE și adaugă un comentariu mai jos.

Ne-ar plăcea să știm și părerea ta.

1 Comment

  1. Berinde Florian

    17 mai 2016 at 11:56 am

    Eu sunt din Pitesti si nu ma vaiet de distanta mare pina la balta.Nu inteleg de ce cei din Bucuresti,considera o distanta apreciabila.Cu siguranta urmatoarea iesire aici am s-o fac pentru ca am auzit numai lucruri bune despre ea.Imi pare rau insa ca nu se poate planta cu navomodel.

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *