Crapi iernatici pe Tibrinu

Pescuitul pe apă rece, mai ales dacă se întâmplă pe o apă sălbatică, este unul pe cât de dificil, pe atât de interesant, dacă ai răbdarea, echipamentul şi strategia între limite corecte. Pentru a ilustra modul în care abordez eu situaţia de mai sus, o să refac filmul unei partide de weekend făcută la jumătate de noiembrie pe unul dintre cele mai speciale lacuri sălbatice care ţin crap, balta Ţibrinu. Una dintre bălţile mele de suflet, de altfel.

Balta Țibrinu în prag de iarnă

Balta Țibrinu în prag de iarnă

Recunosc, am ajuns să pescuiesc pe aceasta baltă, încercând să evit aglomerația de pe bălţile din jurul Bucureştiului. Cu precădere toamna târziu, când vremea nu le mai permite celor mai mulţi dintre pescarii bucureşteni să facă deplasări lungi şi partide de mai multe zile, aceştia preferă să fugă pe bălţile renumite din jurul Capitalei, pentru a trage niscai ciortani pe mal.

Cum nu sunt chiar mare amator de înghesuială, mai ales dacă e vorba de pescuit, prefer să găsesc soluţii alternative. De câţiva ani, una dintre aceste soluţii este Ţibrinu, o acumulare de aproximativ 100 de hectare ce a devenit foarte cunoscută pentru multele exemplare mari de crap sălbatic pe care le adăposteşte.

Atât de cunoscută, încât există zvonuri că, în ciuda strădaniilor celor care administrează şi păzesc balta, multe dintre acele exemplare au luat drumul congelatoarelor sau chiar au ajuns să populeze unele carpodroame din împrejurimile Bucureștiului. Lacul mai este renumit şi pentru caraşii uriași care fac deliciul pescarilor ce nu au scule destul de puternice încât să ajungă pe mijlocul bălţii, acolo unde se hrănesc crapii de obicei.

Singuri pe baltă

Se apropia iarna, dar fiindcă nu se anunţaseră încă temperaturi extrem de scăzute, decid, împreuna cu prietenul Ştefan, să facem o partidă pe Ţibrinu, ca să încheiem cum se cuvine un sezon deloc slab. Luăm legătura cu patronul bălţii care, amabil, ne face rezervarea, după care plecăm, vineri după prânz, din Bucureşti şi ajungem când era aproape întuneric. Reuşim să montăm echipamentele, să nădim câte o mână de solubile şi să vedem lansetele puse pe poziţii, după care, liniştiţi că am rezolvat prima parte a treburilor, instalăm cortul şi punem apa la fiert pentru un ceai binemeritat.

Era foarte frig şi, de curiozitate, bag mâinile în apă – nu cred că depăşea 3–4 grade. Era bună mai degrabă pentru răcit ţuica scoţiană din geantă decât pentru prins peşte, dar eram hotărâţi să nu ne dăm bătuţi atât de uşor. Asta în ciuda faptului că Ţibrinu e o baltă destul de mofturoasă chiar şi în plin sezon – nu toată lumea prinde şi, mai ales, nu toată lumea prinde crap mare.

În general, sezonul bun de aici se încadrează în limitele normale pentru prins crap, adică mai‐octombrie, dar nu se ştie niciodată ce‐ţi poate rezerva o partidă în afara acestor repere calendaristice.

Nostalgia partidelor frumoase din timpul anului nu ne dau pace, aşa că luăm asta ca pe o obligaţie de a încerca să prindem măcar un crap. Pe baltă nu era nici ţipenie de pescar, cu excepţia noastră, aşa că am ales un loc care ne permitea accesul către un canal aflat cam la 100 de metri de mal, unde adâncimea ajungea la 2,5–3 metri. În faţă aveam mult pietriş, măcar nu era cazul să ne înnămolim prea tare în cazul în care am fi avut trăsături în timpul nopţii.

Era timpul pentru întoarcerea acasă, noroc că am avut schimburi la mine

Era timpul pentru întoarcerea acasă, noroc că am avut schimburi la mine

Cerul era înnorat, presiunea scăzută, vântul nu bătea aproape deloc. Deşi prognozele nu fuseseră atât de pesimiste, temperaturile şi‐au cam făcut de cap cu noi, fiindcă a fost mai frig decât crezusem; cam –4 grade noaptea şi maxim 6 grade ziua. De altfel, vremea s‐a menţinut între aceste limite pe întreaga durată a partidei. Totuşi, chiar dacă apa era foarte rece, faptul că vântul nu‐şi făcea simţită prezenţa a constituit un avantaj important pentru noi. Atunci când bate vântul iarna, temperatura ambientală poate scădea cu 7, 8 sau chiar 10 grade faţă de situaţia în care nu ar bate vântul. Absenţa vântului n‐a făcut decât să ne facă partida mai confortabilă, aşa că trebuia să ne ocupăm de peşti.

Nade și strategii

Dacă în timpul verii nada principală pe Ţibrinu este reprezentată de seminţe, în special porumb, acum hotărâm să pescuim variat, folosind diferite nade – boiliesuri solubile de fructe, pelete pline de GLM şi pelete pe bază de fructe şi, nu în ultimul rând, porumb înmuiat şi îndulcit. Într‐o primă fază, nădim doar cu boiliesuri solubile şi foarte dulci, cam 1 kilogram, sperând să creăm o zonă în care să se agite puţin ciortanii, mişcare care, cel puţin la nivel teoretic, urma să pună în mişcare şi barosanii.

Boiliesuri sfărâmate, pelete și porumb - rețeta mea pe Țibrinu

Boiliesuri sfărâmate, pelete și porumb – rețeta mea pe Țibrinu

Punem cârlige mici şi agere (nr. 6 şi nr. 8, în funcţie de model), pe care le legăm cu fir suplu, respectând lista de proceduri pentru pescuit în extra‐sezon, iar după două ore, înainte să ne băgăm în paturi, repoziţionăm monturile.

Pentru săculeţii solubili folosim mixurile descrise mai sus. Pescuiam la maxim 100 de metri, aşa că nu era problemă să punem chiar şi săculeţi de dimensiuni considerabile. Adormim târziu, după ce trecem prin ritualul se seară, ce include de fiecare dată whisky cu pepsi, ceai fierbinte şi teatru radiofonic. Şi câte ceva de mâncare, printre picături.

La ora 3 şi 3 minute, două semnale scurte la una dintre lansetele mele, aşa că sar fără multe pregătiri din aşternut, aterizez în papuci şi în 4 secunde sunt la rodpod. Unul dintre swingere era ridicat şi rămăsese aşa. Aștept câteva momente, după care decid că e cazul să văd ce se întâmplă şi înţep. Simt ceva la capătul firului, dar parcă nu seamănă a peşte, ci mai degrabă a agăţătură. Probabil pragul dincolo de marginea căruia pescuiam.

Primul crap venit la apel - 16,2 kg de solzi impecabili

Primul crap venit la apel – 16,2 kg de solzi impecabili

Trag ceva mai tare de lansetă şi pragul meu începe să plece spre stânga, spre golful raţelor bulgăreşti, aşa cum l‐am numit noi (sute de raţe foarte colorate cuibăresc acolo, în pădurea de stuf… unul dintre localnici ne‐a luminat, cum că ar fi raţe bulgăreşti!). Iese şi Ştefan, mă ajută cu minciogul şi parcăm pe saltea un crap comun impecabil, îmbrăcat cu toţi solzii, venit la un boilies de 16 mm cu o boabă de porumb artificial în cap.

Abia după ce‐l pun în sac şi valul de adrenalină începe să scadă, realizez cât e de frig. Hotărâm să tragem pe loc nişte cadre şi să‐l eliberăm, era un exemplar minunat, nu voiam să riscăm să păţească ceva. Punem şi‐un cântar de probă, şi sărim în sus – 16,2 kg! Îl văzusem bine îmbrăcat, dar nu ne aşteptam la asemenea greutate… Ne umflăm puţin în pene, fiindcă venisem sperând să punem pe mal măcar un ciortan de fiecare şi aveam deja peste 16 kg dintr‐un singur peşte. Frumos început de partidă, nimic de zis. Arunc din nou lanseta pe poziţie, mai stăm puţin la taclale şi adormim în căldura plăcută a sacilor de dormit.

Vulpi, rațe, crapi

Ziua de sâmbătă trece fără nici un „incident“, ceea ce ne‐a permis să lenevim ore întregi, cu radioul şi cu câteva reviste englezeşti (de pescuit la crap, fireşte) alături. Începusem să credem că acel crap fusese un accident şi că tabela va rămâne nemodificată până la finalul timpului regulamentar. Ne rămânea ieşirea la aer curat şi liniştea desăvârşită a locului, la care tânjeam de multe ori în timpul săptămânii.

Mai facem un schimb cu prospături, mai nădim nişte solubile şi apoi facem şi noi un grătar. Sună telefonul lui Ştefan şi, la capătul convorbirii, aflu că probleme personale îl obligă să plece urgent acasă. Îmi pare rău pentru el, dar fiindcă nu‐l pot ajuta cu nimic decid să rămân, chiar dacă eram singurul biped de pe malul bălţii. Venisem de multe ori singur aici, eram obişnuit să monologhez, iar împrejurimile îmi erau cunoscute. Şi apoi, mai rău decât episodul în care viitura de pe deal mi‐a spulberat cortul şi lansetele, petrecut cu 2 ani înainte pe malul opus, nu avea cum să fie.

Golful rațelor bulgărești, teritoriul de vânătoare al vulpilor

Golful rațelor bulgărești, teritoriul de vânătoare al vulpilor

Vremea era în continuare rece, dar plăcută, fără vânt şi precipitaţii. După ce pleacă Ştefan, îmi fac de lucru şi mai execut nişte saci solubili cu mixul minune, bine asezonat cu lichidul The Secret, preferatul meu pentru pescuit pe apă rece, indiferent de baltă. Pe la ora 4 scot lansetele, schimb încărcătura şi relansez pe aceleași poziţii. Stăteam afară, pe scaun, în timp ce se întuneca, şi simt, la un moment dat, un fel de tensiune în aer. Întorc involuntar capul şi văd o vulpe care stătea liniştită şi mă privea de la vreo 40 de metri în sus, pe deal.

O fi fost mirosul de grătar care a atras‐o, îmi zic, şi vreau să mă ridic să iau aparatul foto ca să surprind momentul. Nu mă ridic bine şi realizez că vulpoiul cu pricina nu e singur. Număr 5 exemplare, aşezate în evantai pe deal, apoi o observ şi pe ultima, ceva mai jos, aproape de stuf.

Dispunere de ambuscadă, speram doar că nu pentru mine au venit. Intru în cort şi dibuiesc aparatul foto, dar când ies nici urmă de vulpi. Lumina era oricum foarte slabă, nu cred c‐aş fi avut vreo şansă, dar voiam măcar să încerc. Mai târziu, după miezul nopţii, aud zgomote în peretele de stuf şi păsări agitate, probabil că lor le erau dedicate mişcările de trupe de mai devreme.

Duminica în care vin crapii

Până dimineaţă senzorii nu m‐au deranjat deloc, am dormit buştean. Duminică dimineaţă constat o ameliorare în temperatura ambientală, era mai cald cu câteva grade decât în celelalte două zile. Nu apuc să ies din cort (încă leneveam în confortul sacului), când un bip scurt mă aruncă direct în picioare.

Ies din cort şi observ acelaşi swinger, în aceeaşi poziţie – ridicat 2–3 cm. Aştept să se mai întâmple ceva, dar iar nimic. Fără prea mare chef, dar sperând că va fi aceeaşi situaţie precum cea de la primul peşte, înţep discret şi… surpriză! La capătul firului simt ceva greu şi de data asta ştiu că nu e pragul.

Crapul de 12 kg venit la două boabe de plastic

Crapul de 12 kg venit la două boabe de plastic

După două minute aduc la mal un alt exemplar de crap comun, mai mic decât primul, dar peşte. Momeala, două boabe de plastic dipuite cu aromă de fructe. Se poate şi la plastice goale, îmi zic, şi repun lanseta pe poziţie. Cântăresc peştele, 12 kg, trag două poze pe automat şi eliberez crapul. Era deja o sesiune reuşită, având în vedere perioada şi vremea.

Deşi decisesem să plec mai devreme duminică, datorită şi probabilităţii ridicate de ploaie (conform prognozei de la radio), lucrurile s‐au schimbat radical. Speranţa altor capturi mă face să rămân până seara târziu şi reuşesc să mai pun pe saltea doi crapi, dar şi să ratez unul, toţi cu scenariu identic – 1–2 bipuri scurte şi apoi linişte.

Concluzii

În încheiere, câteva idei de reţinut, fără să le transformăm în adevăruri absolute.

În primul rând, încercaţi să localizaţi peştii sau locurile în care aceştia iernează. Trebuie să alegem locuri pescuite intens în timpul verii, protejate cât se poate de vânt. Apa să fie cât mai adâncă faţă de restul zonelor şi, de preferinţă, cu ceva structuri.

Foarte important este să nu nădiţi foarte mult; maxim 1 kg de boiliesuri solubile pe zi pentru toate lansetele este suficient. Plus seminţele şi peletele din amestecurile destinate sacilor solubili.

Mixul pentru săculeți solubili + un atractant de fructe, dar și ultima eliberare înainte de plecare. Cu puțin noroc, îl voi prinde din nou la primăvară

Mixul pentru săculeți solubili + un atractant de fructe, dar și ultima eliberare înainte de plecare. Cu puțin noroc, îl voi prinde din nou la primăvară

Folosiţi monturi foarte fine, cu cârlige de mici dimensiuni (de exemplu nr. 8), cu firul de păr foarte scurt. Nu schimbaţi la fel des monturile ca în timpul sezonului cald. Dacă există peşte în zonă şi decide să se hrănească, va încerca şi momeala noastră, chiar dacă au trecut două zile de aşteptare.

Nu vă aşteptaţi la trăsăturile violente precum cele din timpul verii, un singur bip poate să însemne un peşte agăţat. Şi, poate cel mai important: pregatiţi‐vă psihic pentru frig, echipamentul de bună calitate vă va ajuta să suportaţi mai uşor vremea rea, dar nu şi suficient. Ceaiurile calde şi un încălzitor de cort reprezintă soluţii la îndemână.

Ultimul pește al partidei - vremea rece poate produce crapi frumoși

Ultimul pește al partidei – vremea rece poate produce crapi frumoși

Nu în ultimul rând, nu vă pierdeţi speranţa. Un pescar demoralizat este un pescar vulnerabil şi predispus la greşeli. Cu speranţa că unii dintre voi vor descoperi frumueseţea pescuitului la crap pe vreme foarte rece, vă doresc fire întinse!

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE!

Crapi iernatici pe Tibrinu
4.6 (92.94%) 17 votes

Marian Sandu

Marian Sandu

Colaborator la CRAP24.RO
Și-a început cariera de pescar încă de mic, pe malurile Prutului, pe care le-a bătut în lung și-n lat în zilele de vacanță. Apoi, ceva mai târziu, a descoperit echipamentele moderne și pescuitul dedicat la crap, care este de atunci marea sa pasiune, în care investește toate resursele de care dispune. Colaborator constant al revistelor de specialitate din România pe disciplina pescuit la crap, Marian își petrece cât de mult timp poate pe malul bălții. Este membru fondator al publicației revistadecrap.ro
Recorduri personale: crap comun – 20,4 kg; crap oglinda – 16,7 kg; scoicar – 30,5 kg.
Marian Sandu

Ultimele postari ale lui Marian Sandu (vezi toate)

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *