Cel mai mare crap pescuit la Ultima Frontiera – Periprava

La „Ultima Frontieră” de la Periprava, situată pe brațul Chilia, am ajuns la început de vară a anului trecut, invitat de către un amic care aranjase cu Sylvain Remetter să filmăm acolo. Pentru cine nu-l cunoaște, Sylvain este cetățean francez, multiplu campion național al Franței la pescuit staționar, administrator al acestui complex care include o rețea de câteva bazine și canale complet sălbatice ce se întind pe sute de hectare. Aici sălășluiesc, printre alte specii, știuci și crapi de dimensiuni considerabile, Sylvain făcându-se „răspunzător” de continuarea prezenței lor în aceste ape, zona fiind strict protejată împotriva braconajului.

Alături de crapii constanți trecuți de 10 kg, Bazinul 8 de la Periprava oferă și peisaje de vis

Alături de crapii constanți trecuți de 10 kg, Bazinul 8 de la Periprava oferă și peisaje de vis

La îndrumarea lui, ne-am instalat pe unul din locurile de pescuit amenajate pe malul Bazinului 8, unde timp de câteva zile urma să se desfășoare partida noastră. Bazinul are în jur de 60 ha, 80% din suprafață având o adâncime de aproximativ 1,80 m, excepție făcând extremitatea de sud a acestuia, unde adâncimile depășesc 2,5 m. Substratul este nisipos, presărat pe alocuri cu suprafețe de câțiva zeci de metri pătrați de cocioc, populația de scoici fiind prezentă din belșug pe fundul bălții. Longitudinal, dar mai aproape de malul de vis-à-vis decât de noi, o barieră de stuf înalt asigura linia orizontului nostru vizual. Apa avea peste 20 grade Celsius, vreme frumoasă, cu alte cuvinte condiții excelente.

Urma să pescuim plantat, la o distanță de aproximativ 250 m, în apropierea acestei bariere, bănuind că imediata vecinătate a ei reprezintă bucătăria crapilor. Drept urmare, am marcat locurile alese cu balize luminoase pe timp de noapte și am nădit consistent. Am dat cu bile tari, ce aveau la bază mixuri fishmeal, care purtau marca mai multor producători britanici, dar și ceva bulgări făcuți din semințe fierte, spărtură de boilies, pesmet și lapte de porumb. Cu toate că amicul meu a abordat, din punct de vedere al monturilor, un stil ce era indicat mai mult pe baltă (forfacele lui abundând în accesorii, leadcore, etc.), eu am preferat să apelez la monturi simple, făcute din monofilament, așa cum de altfel pescuiesc de obicei în Delta Dunării, că doar aici ne aflam, nu-i așa?

Pentru pescuitul la crap în apropierea agățăturilor sau a altor obstacole, este recomandat un echipament robust, menit să facă față acestei provocări

Pentru pescuitul la crap în apropierea agățăturilor sau a altor obstacole, este recomandat un echipament robust, menit să facă față acestei provocări

Îmi amintesc că prima noapte a adus în cârligele noastre nr. 4, însoțite de câte un boilies de 20 mm atât de mulți ciortani de 5-7 kg, încât a doua zi de dimineață am luat decizia să continui numai cu cârlige nr. 2 și două boiliesuri de 26 mm pe firul de păr. Am început să prind crapi cu greutăți cuprinse între 6 și 13 kg. Erau crapi sălbatici, adevărați gladiatori care luptau superb în apa limpede a bazinului. Ziua aveam timp de odihnă, dar noaptea trăsăturile se succedau cu repeziciune, astfel încât după 3 zile eram cu toții terminați de oboseală. În cea de-a patra zi am plecat cu o mașină de teren pusă la dispoziție de Sylvain ca să-l recuperez pe Cristi, operatorul meu, care trebuia să sosească cu pasagerul la Sulina. Drumul prin dunele sălbatice de nisip de-a lungul pădurii Letea a fost impresionant. Am avut parte, așadar, cu aceasta ocazie să văd hergheliile de cai sălbatici, dar și un roi de miliarde de tăuni, care au însoțit mașina cam un kilometru, timp în care mă rugam să nu se petreacă ceva cu motorul. Din punct de vedere al sunetului, trăiam aceeași senzație de care am avut parte când am vizionat prima data filmul „Roiul”.

În sfârșit, pe seară, asistat de Cristi care filma de zor, am reluat pescuitul, dar cum se întâmplă de obicei, de data aceasta prezența crapilor la cârligele mele se lăsa așteptată. Cu toate astea, am reușit să prindem câteva driluri frumoase de noapte. Spre dimineață am dormit 2 ore, iar pe la ora 11:00 am hotărât să schimb bilele de cârlig cu unele de 30mm. Am plantat rapid monturile la mai puțin de 10 m de bariera de stuf, în încercările mele de a dibui peștele mare, drept pentru care am pierdut 2 crapi care s-au dus glonț în stuf, fără să-i pot întoarce din drum. Ca urmare, am preferat să mă retrag și să pescuiesc pe paturile de nadă inițiale. În sfârșit, în jurul orei 14:00 a sosit și răsplata binemeritată. Una dintre mulinete a început să încingă tamburul. Am înțepat și am simțit că de data aceasta aveam altceva la capătul firului. Crapul a început să se deplaseze rapid către stânga, punându-mă în situația de a fi obligat să-i pun la dispoziție tamburul mulinetei. Trebuia să-l întorc din drum și să-l aduc de la aproape 300 de metri, rapid, fără a-i da posibilitatea să se oprească în pâlcurile de stuf de pe margine.

La finalul unui dril care a durat 15 minute, Călin a reușit să-'i treacă în portofoliu cel mai mare crap pescuit la Periprava - un superb comun de peste 21 kg

La finalul unui dril care a durat 15 minute, Călin a reușit să-‘i treacă în portofoliu cel mai mare crap pescuit la Periprava – un superb comun de peste 21 kg

Cred că a durat cam 15 minute până frumoasa captură a poposit obosită pe salteaua de primire. O protuberanță imensă în zona burții îi asigura acestui crap particularitatea de a nu putea fi niciodată confundat. Între timp, auzind isprava, Sylvain a sosit rapid ajutându-mă să-l cântăresc: 21,5 kg. Avea să fie atunci, dar și acum, cel mai mare crap prins la Ultima Frontiera. Luând în considerare forma ciudată a burții, amicul meu a decis: acest crap urma să poarte numele de „Haplea”.

Revenind la Ultima Frontiera

Suntem tot în sezonul trecut, dar de data aceasta în ultimele zile ale lunii noiembrie. După ce i-am povestit pățania din iunie, bunul meu prieten, Vali Bonto, s-a arătat dornic să mi se alăture. Pregătirile au durat ceva vreme, deoarece aveam de cărat mult echipament. În privința alegerii nadei, de această dată admirația mea pentru Sticky Baits și-a spus cuvântul. Am plecat așadar la noi cu bile rulate pe mixurile Bloodworm și XS de la Sticky, însoțite de B2 (Squid cu Cranberry) și B3 (Belachan) de la Super Baits, boiliesuri care de altfel îmi dăduseră rezultate foarte bune tot sezonul cald. Odată ajunși la Ultima Frontieră, am ocupat aceeași poziție pe Bazinul 8 ca și în vară. Diferit de partida precedentă era că de această dată iarna se pregătea să-și intre în drepturi, iar apa nu avea mai mult de 7 grade. Urma să avem parte de 2 zile cu cer curat și alte 4 zile cu vânt puternic și ploaie rece ca gheața.

La partida din toamnă vremea n-a mai fost deloc prietenoasă

La partida din toamnă vremea n-a mai fost deloc prietenoasă

Am făcut două paturi de nadă: unul în fața noastră, la peste 250 m distanță, și un altul în diagonală stânga, la peste 300 m, foarte aproape de zona unde apa se adâncește și unde știam că uriașii bălții vor ierna. Am debutat cu o nădire extinsă, moderată, asezonată cu câte o „farfurie” de bile la fiecare montură plantată. Inițial, bilele de la cârlig nu au depășit diametrul de 20 mm, dar spre sfârșitul partidei aveam să folosim exclusiv cârlige nr. 2, însoțite de câte 2 boiliesuri de 30 mm, ca și în vară.

Două bile de fund pe firul de păr au ținut la depărtare hoardele nesătule de ciortani

Două bile de fund pe firul de păr au ținut la depărtare hoardele nesătule de ciortani

După prima noapte, îmi amintesc că am fost șocați: faptul că apa nu avea mai mult de 7 grade Celsius nu a avut nicio influență asupra apetitului crapilor. Prindeam aproape mai bine ca în vara. După primele 2 zile, din cauza numărului mare al prezentărilor, am luat hotărârea să renunțăm la 4 dintre cele 8 lansete, urmând să pescuim doar la cele plantate pe apă adâncă, unde ne așteptam să punem mâna pe cele mai însemnate capturi. În privința boiliesurilor, după numai câteva ore de la începutul partidei ne-am dat seama că atât XS-ul și Bloodworm-ul de la Sticky, dar și B3-Belachan de la Super Baits făceau treabă excelentă, apelând pe zi ce trecea la diametre din ce în ce mai mari. Din când în când, pentru diversitate, combinam bilele tari de la cârlig cu diverse pop-up-uri fluo de 20mm, în special Buchu Berry și White Chocolate.

Între timp, lucrurile au devenit cu atât mai simple, cu cât am descoperit că peștii se hrăneau la aceleași intervale orare. Practic, dacă pe parcursul zilei aveam parte de 5-6 prezențe, noaptea trebuia să fim treji în permanență, pentru că prindeam crap după crap la intervale de maxim o jumătate de oră.

Vali Bonto cu un superb crap comun de Periprava

Vali Bonto cu un superb crap comun de Periprava

Nu de puține ori am luat căzături din cauza pojghiței de gheață de pe ponton. Cameramanul, la un moment dat, a alunecat și a căzut în apa cumplit de rece, salvând camera de luat vederi în ultimul moment. Nopțile de furtună cu valuri imense pe lac aveau să transforme drumurile mele cu barca către paturile de nadă într-un adevărat coșmar. Era extenuant, dar totodată incredibil de frumos. Crapii aveau greutăți cuprinse între 9 și 17 kg, predominând cei de 13 kg, care am constatat că reprezentau majoritatea. Dar pentru ca această partidă să capete statutul de „imposibil de uitat vreodată”, a fost nevoie de ultima noapte.

Cel mai mare crap pescuit de Vali a cântărit peste 19 kg

Cel mai mare crap pescuit de Vali a cântărit peste 19 kg

Aceasta a debutat ca toate celelalte, adică cu câțiva crapi luați în intervalul 23:00-01:00. Singura diferență o reprezenta însă faptul că aceștia aveau o medie de greutate mult mai mare. În doar două ore luasem mulți pești cu greutăți de 14, 15 sau 17 kg. Ne-am dat seama imediat că ne așteptă o noapte de capturi, și așa avea să fie. Nu-mi mai amintesc exact ora când a fost prins, dar cel mai mare crap al lui Vali a avut peste 19 kg.

In toamna aceluiasi sezon, la o a doua întâlnire cu aparatul foto, "Haplea" a cântărit puțin peste 20 kg

În toamna aceluiași sezon, la o a doua întâlnire cu aparatul foto, „Haplea” a cântărit puțin peste 20 kg

Totul a culminat cu faptul că, tot în acea noapte, aveam să pun pe saltea pentru a doua oară în același an, cel mai mare crap prins vreodată în Bazinul 8 de la Periprava: pe Haplea. De data asta în greutate de 20,5 kg. Se vede treaba că frigul iernii îl făcuse să slăbească 1 kg în comparație cu astă-vară.

Final de partidă la Periprava, una dintre cele mai memorabile sesiuni de pescuit la crap

Final de partidă la Periprava, una dintre cele mai memorabile sesiuni de pescuit la crap

Am păstrat peștii pentru o ședință foto ce a avut loc a doua zi dimineață. Bagajele au fost strânse încet și fără grabă, însoțiți în suflet de amărăciunea datorată despărțirii de aceste ape sălbatice și limpezi. Încheiam o partidă de iarnă pe cinste, care probabil nu se va șterge niciodată din amintirea mea și a lui Vali.

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE!

Cel mai mare crap pescuit la Ultima Frontiera – Periprava
4.9 (98.06%) 31 votes
Călin Vișoianu

Călin Vișoianu

Colaborator la CRAP24.RO
Împătimit al partidelor de pescuit la crap in Delta Dunării, având în palmares câteva capturi de peste 20 kg. Participant în competițiile tip “Best Five”, ocupând frecvent una din treptele podiumului. Realizator al serialului de televiziune, “La crap cu Doctor Fishing”, difuzat de Fishing&Hunting Channel.
Propietar al magazinului cu articole de pescuit Doctor Fishing.
Călin Vișoianu

1 Comment

  1. Alex

    24 iunie 2014 at 8:53 pm

    Buna…As avea si eu o recomandare…Nu sunt proprietarul baltii din Carastelec,Salaj…Dar merita sa mergeti la o partida de pescuit extrem de frumoasa acolo..Si ca sa aveti o idee de ce se prinde pe acolo sunt:Somnu,somni africani,stiuci,salai,crapi,fitofagi si amuri..recordul baltei fiind un crap de 22 kg in 2013 :)…V-as recomanada sa va interesati si sa mergeti acolo cu orice ocazie si sa promovati acea balta :)..Sunteti o echipa foarte tare :)

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *