Capitala crapilor capitali – Povestea celui mai mare crap pescuit recent în România

Piuitul avertizorului se auzi prelung în noapte. După un scurt moment de ezitare, ma ridic din pat, apuc bățul și înțep… Eram deja de o zi și jumătate pe baltă și nu reușisem să capturam încă niciun crap. Nu știam mare lucru despre lac, însa din informațiile primite de la partenerul meu, Liviu, care mai fusese acolo, din ce am citit pe internet și discuțiile avute cu alți pescari, am tras concluzia că, deși cu o suprafață relativ mică, fără structuri și diferențe majore de adâncimi, Monstercarp Lake este o baltă dificilă. Articolele din presa de specialitate apărute în ultimul timp ne-au întărit convingerea că apetitul “monștrilor” din lac este strâns legat de condițiile meteo (vânt, ploaie, temperatura apei, presiunea atmosferică), precum și de presiunea exercitată de numărul și stilul echipelor aflate la pescuit (cantitatea de nadă, poziționarea lansetelor etc).

Ghiți, cu un impecabil crap comun de Siclău

Ghiți cu un impecabil crap comun de Siclău

Mărturisesc că, pe la începutul anului, când am primit invitația din partea prietenului și colaboratorului meu Liviu Bulbucan de a face împreună un pescuit la Siclău, am fost puțin reticent. Sunt adeptul concursurilor de pescuit la crap, în sezonul competițional fiind aproape imposibil să găsesc „portițe” pentru partidele de plăcere. Totuși, am acceptat invitația, mai mult din respect și prietenie pentru Liviu, care în partidele anterioare de acolo și de pe alte câteva bălți din Ungaria nu reușise nicicum să treacă de „bariera over 20„.

Era, bineînțeles, o provocare interesantă și mi se părea imposibil să nu luam o captură de peste 20 kg. Și totuși! Auzisem despre baltă și de crapii din ea, îl știam pe Șakalu, băiat hotărât și ambițios, nefiind nicio surpriza apariția și „explozia” continuă a acestei „Mecca” a vânătorilor de trofee crapiste. „Monștrii” capturați anul trecut, foarte mulți peste 20 kg (câțiva din ei puțin sub 30 kg), au dovedit, dacă mai era nevoie, că polul crapilor capitali din România se mutase la Șiclău.

Ghiti și Liviu - o echipă sudată, care a reușit un rezultat absolut uluitor

Ghiți Ghiușan și Liviu Bulbucan- o echipă sudată, care a reușit un rezultat absolut uluitor

Pus în temă cu „regulile” mele privind abordarea partidelor de pescuit, prietenul meu a fost super încântat. Am fost și sunt de părere că în lumea pescuitului sunt două categorii de pescari: o parte care tratează orice partidă de pescuit ca pe un concurs, iar o a doua care tratează un concurs ca fiind doar o partidă de pescuit.

Făcând parte din prima categorie, era logic ca și acum vom pescui ca o echipă și vom abordam partida ’’în regim de concurs’’, adică multă muncă, muncă și, la final, muncă! Având deja la activ peste 15 capturi de crap „over 20„, am convenit împreună că, indiferent cine înțeapă peștii, plăcerea drilurilor sa îi revină în totalitate partenerului meu Liviu, rezultatele finale fiind, bineînțeles, ale echipei.

Capturile impresionante, precum și multitudinea de trofee obținute în concursuri ne confirmau că nu avem cum să greșim în privința nadei

Capturile impresionante, precum și multitudinea de trofee obținute în concursuri, ne confirmau că nu avem cum să greșim în privința nadei

Astfel, hotărârea fiind luată, ne-am apucat sa culegem cat mai multe informații, atât despre baltă, despre partidele făcute acolo de alți pescari, cât și despre obiceiurile de hrănire ale crapilor din lac. În ceea ce privește nada, nu ne-am făcut nicio problemă. Capturile impresionante, precum și multitudinea de trofee obținute în concursuri, atât de mine cât și de colaboratorii mei, ne dădeau încredere că vom avea o partidă reușită.

[adinserter name=”Block 2″] Avertizați de prognoza meteo, care ne anunța o vreme nu tocmai plăcută, cu vânt puternic, ploi și temperaturi scăzute noaptea, bineînțeles cu o temperatura a apei pe măsură, am ales să mergem pe un mix birdfish, din gama Competition, bogat în proteine lactice, iar ca arome, clasicele deja de acum squid&plum, sweetcorn și belachan. În total, în jur de 25 kg de boiliesuri de diferite dimensiuni (16, 20, 24 mm).

În încercarea de a aduce pe vad crapi cât mai mari, am exclus din start varianta nădirii cu semințe, urmând să pescuim, atât la nădit cât și la cârlig, doar pe bile. Realiști totuși, am fost conștienți din start că, la dimensiunile crapilor din baltă, aproape toți trecuți de 15 kg, este extrem de dificil să faci o selecție a peștilor capitali, reușita partidei depinzând, în mare parte, de inspirația de moment și de „bulan”. Referitor la monturi, ne-am conformat regulilor bălții, care impun folosirea firelor de minim 0,30, cu înaintaș momofilament, leadcore (fir cu inserție de plumb folosit în zona terminală a monturilor de pescuit la crap) de minim 1 m, iar la cârlige am optat pentru preferatele amândurora, Gardner Mugga și Wide Gape, pe monturi cu plumb pierdut și forface de minim 20-25 cm.

Montura cu plumb pierdut și snow man la cârlig s-a dovedit o alegere bună

Montura cu plumb pierdut și snow man la cârlig s-au dovedit alegeri inspirate

Încet-încet se apropia ziua plecării. Aflaserăm deja că vom pescui pe standul 1, un stand bun în opinia noastră, întrucât pe partea stângă era capăt de baltă. Cu o zi înainte, la o cafea, mai facem o scurtă „ședință”, unde stabilim ultimele detalii legate de mâncare, transport și acareturile ce ne mai trebuiesc. Apoi, plini de speranță, pornim la drum. Mi-a fost imposibil să adorm în noaptea dinaintea plecării. De altfel, era și normal, după ce o iarnă întreagă visasem doar crapi imenși, astfel că mi-am făcut de lucru aranjând de mai multe ori bagajele în mașină. La fel l-am gasit și pe Liviu, cu ochii injectați de nesomn, însă plin de energie și voie bună. O cafea băută rapid, încărcam și bagajele lui, apoi… azimut Siclău.

Drum fără peripeții, între două „minciuni pescărești”, cu o scurtă oprire la o cafea, ne-am trezit pe baltă. Vântul puternic și rece, precum și valurile mari de pe baltă ne pun puțin pe gânduri, fiind oarecum consolați de faptul că bătea spre direcția standului nostru. Asta putea constitui un avantaj, chiar dacă lanseurile păreau aproape imposibil de controlat. Fiind deja amiază, o parte din standuri tocmai se eliberau, așa ca avem timp să facem un tur al bălții.

Cum pe standul nostru nu pescuise nimeni, am mers la standul 2, prolific după rezultatele din ultimele zile (12 capturi între 15 și 23 kg), la 3 niciun peste prins, la fel și la 6, iar la standul 5… surpriză, era ocupat de un pescar foarte cunoscut din Banat, Dorinel Antonescu. Ne cunoșteam doar prin intermediul internetului, prietenilor comuni și a rezultatelor obținute de fiecare, așa că a fost o reală plăcere să ne cunoaștem și „face to face”. Un pescar bun și un băiat extraordinar, după cum avea să se dovedească în continuare. Avea deja 4 crapi capturați, cu greutăți între 18 și 24 kg. La momentul acela, un astfel de rezultat ni se părea o nebunie.

Liviu cu un superb crap comun de Siclău

Liviu cu un superb crap comun de Siclău

Ne întoarcem în parcarea complexului, descarcam bagajele, apoi, ajutați de cei doi băieți de la baltă, pregătiți deja cu câte o roabă, ducem bagajele în stand. Era doar prima impresie plăcută de la această minunată locație, următoarea venind în cel mai scurt timp. Nu suntem evitați de ghinion și, la inventarul bagajelor constatam lipsa aparatului de fotografiat și a cortului. Problema se rezolva în cel mai scurt timp cu un telefon. Îl sunam pe Șakalu, care ne pune la dispoziție un cort de o persoană. Ba mai mult decât atât, îl și montează când ajunge pe baltă. Incredibilă ospitalitate.

Al doilea, tot de o persoană, îl am eu în mașină, așa ca ne putem apuca liniștiți de montat echipamentele, reușind într-un final să lansam bețele la apa. Pentru început, la cârlig am pus bile de 12 mm, tari, solubile și tari de 16 mm, precum și critic echilibrate de 16 mm. Evitam să nădim puternic din start, atașând doar câte un săculeț solubil cu spărtură de bile la cârlig și câteva bile date cu cobra. Din cauza vântului, nădirea din cobră a fost mai mult la nimereală. În afara bilelor solubile, hotărâm să împrospătam bilele de la cârlig la 8-10 ore, iar în ceea ce privește distanțele de lansare, decidem să poziționăm lansetele „în scăriță”, încercând astfel să localizăm peștii.

[adinserter name=”Block 2″] Se face seara și apetitul scăzut al crapilor este compensat de pofta noastră de mâncare, fiind prima masă din ziua aceea. Ușor-ușor, vântul își pierde din intensitate și odată cu lăsarea întunericului balta se liniștește. Vine în vizită și Șaky, care dăduse un tur al bălții, iar veștile primite ne liniștesc oarecum. Balta era „moartă”’, nu se prinsese niciun crap. Nădim din cobră câteva mâini de bile și, obosiți după orele nedormite, ne băgăm la somn cu speranța că mustăcioșii ne vor vizita pe timpul nopții.

Ne trezim odată cu răsăritul soarelui, împrospătam și repoziționam lansetele, profitând și de vremea frumoasă, fără nicio pala de vânt. Apar si primele sărituri pe apă, semn că crapii s-au pus în mișcare. Stăm la o cafea împreună cu vecinii din dreapta noastră (niște băieți admirabili din Sibiu), aflând că nici ei nu avuseseră niciun bip. De fapt, toată balta parcă intrase într-o acalmie totală. O scurtă ședință cu Liviu și hotărâm că trebuie să schimbăm ceva. Întrucât nici monturile poziționate în locurile în care crapii au sărit în permanență nu au dat roade, semn că sunt doar la suprafață, decidem să riscam o nădire mai agresivă, sa încercam să îi atragem pe patul de nadă. Nădim fiecare câte 3-4 kg de bile tari și solubile pe zonele cu sărituri, reîmprospătam lansetele și ne punem pe așteptat rezultatele.

Eliberările peștilor au fost făcute în deplină siguranță

Eliberările peștilor au fost făcute în deplină siguranță

În afara vizitelor reciproce între noi și vecinii de suferință, până la lăsarea serii nu se întâmplă nimic deosebit. Mâncăm câte ceva, mai mult de plictiseală decât de foame, și ne băgăm la cort aproape convinși că vom avea o noapte identică cu precedenta. Nu trece însă nici jumătate de oră și piuitul unuia dintre avertizori ne scoate din amorțeală. După o scurtă ezitare, mă ridic din pat, apuc bățul și înțep…, moment în care mâna mi se blochează instant. Dau câteva ture de manivelă, pestele se urnește greu și îmi dau seama imediat că e o captură serioasă.

Între timp apare și Liviu, căruia îi predau lanseta conform înțelegerii, spunându-i: Moșule, cu ăsta a căzut recordul tău! E mare, confirmă și Liviu, în timp ce se lupta cu dihania. Imediat vin și vecinii de stand, și Dorinel de pe malul celalalt, atrași de vânzoleala și zgomotele de pe mal. Peștele ceda greu, fiind încă în elementul lui. Vine de câteva ori în mal, după care pleacă ghiulea, semn că încă nu a obosit.

După aproximativ 45 de minute de dril, se apropie încet-încet de mal, bag minciogul sub el și răsuflam ușurați. Abia când încercam să ridicam minciogul din apă ne dăm seama cu ce avem de-a face. Incredibil, are peste 25 de kile!, rostim amândoi aproape în același timp. Cu destulă dificultate, reușim să ducem crapul la saltea, unde admiram, în toată splendoarea lui, MONSTRUL!!! Împreună cu vecinii de stand verificam rapid tara cântarului, transferam crapul în salteaua de cântărire și… nu ne vine să credem ochilor! Acul cântarului sare inițial de 31 kg, dihania se liniștește, apoi indicatorul se stabilizează la 30,850 kg!

Ghiți cu incredibilul crap, care a împins acul cântarului la peste 30 kg

Ghiți cu incredibilul crap, care a împins acul cântarului la peste 30 kg

Punem namila la loc în salteaua de primire și, deși era o oră târzie, îl sunăm pe Șaky să îi dăm vestea cea mare. Ne roagă să reținem crapul până sosește și el să îl vadă. Ne conformam, iar după câteva poze făcute pe fugă, văzând crapul sleit de puteri, decidem să nu riscam. Îl transferam repede în salteaua mare cu fermoar și îl băgăm la apă, chiar lângă ponton. Îl verificam la intervale de câteva minute și constatăm cu bucurie că, încet-încet, își recapătă puterile.

Nu trec nici 20 de minute și apare și Șaky (cred că și-a bătut toate recordurile de viteză), ridicăm puțin salteaua din apă să îl poată vedea, hotărând apoi să nu mai riscam o sesiune foto pe mal. Fără nici cel mai mic resentiment, înțelegem situația, ne dezbrăcăm rapid, Liviu îmbracă o pereche de cizme-piept aduse de un paznic, eu rămân la chiloți și ne băgăm în apă. Fără să luăm în seamă temperatura foarte scăzută a apei, facem rapid câteva poze, cu mare greutate totuși, peștele fiind extraordinar de greu de ținut. Iesim din apă, ne schimbam hainele, scoatem din genți niște beri și o sticlă de palincă și ciocnim, cum spunea un mare clasic al cinematografiei românești… paharul de onoare!

Liviu pozând cu cel mai mare crap pescuit pe Lacul Monștrilor

Liviu pozând cu cel mai mare crap pescuit pe „Lacul Monștrilor”

Mulțumim fotografilor de ocazie (vecinii de stand și Dorinel), fără ajutorul cărora am fi fost nevoiți să facem poze doar cu telefonul. Lansam apoi lanseta buclucașă la apă și timp de 1-2 ore continuam poveștile despre captura impresionantă. Într-un final, puțin obosiți, însă fericiți la maxim, ne retragem în corturi, sperând totuși că monștrii din baltă au început să mănânce și că o să mai fim deranjați peste noapte de alți mustăcioși. În zadar, crapii de Siclău nu au decat o singură regulă: fără niciun tabiet.

Captura de pe timpul serii a rămas una izolată. Mă trezesc dimineața devreme, pun de o cafea, iau ibricul cu mine și îi fac o vizită prietenului, de acum, Dorinel. Ne lungim la povești, timp în care ni se alătură Liviu cu Saky. Mai bem o cafea și, în timp ce povesteam, îi pleacă un baț lui Dorinel. Un dril relativ scurt, apoi ajutat de Saky la minciog, pune pe mal un crap frumos de 15 kg. Era rândul nostru să îl felicitam și să îi întoarcem favoarea făcându-i câteva poze cu captura.

Deși la intervale destul de mari de timp, crapii Siclăului au mai poposit pe salteaua de primire a băieților

Deși la intervale destul de mari de timp, crapii Siclăului au mai poposit pe salteaua de primire a băieților

Reveniți în stand, nu trece nici o jumatate de ora și avem o prezentare la unul dintre bețele lansate aproape de mal (25-30 m). Înțep din nou, îi pasez lanseta lui Liviu și până pregătesc minciogul, peștele era deja la mal. Sosesc martorii, de acum permanenți, vecinii noștri, cântărim și ne mai adjudecăm un exemplar comun de 19,400 kg. Pozele de rigoare, eliberare, dar parcă fără prea mult entuziasm. Deh, prinseserăm tupeu. Pe restul bălții, acalmie totală. Peștii nu voiau nicicum să mănânce. La fel și la noi până în următoarea zi, nicio mișcare. Ne petreceam timpul făcând vizite colegilor de baltă și primindu-i ca musafiri la rândul nostru.

Crezând că balta ne-a plătit tributul prin cele două capturi frumoase, ne băgam devreme la somn, potrivindu-ne ceasurile dimineața devreme. Aveam de împachetat și ne aștepta un drum lung la întoarcere. Dar surpriză totală la trezire. În timp ce suna alarma de deșteptare, se aude și piuitul strident al unuia dintre senzori. Buimăciți încă de somn, ieșim din cort, Liviu înțeapă și-mi spune: E piesă, man! Un dril de vreo 20 de minute și băgam peștele la minciog. Vin și vecinii cu aparatul foto, cântărim și ne mai trecem “în fișă” un frumos crap comun de 23,900 kg! Facem câteva poze, eliberam peștele și punem de o cafea.

Ghiți cu cel de-al treilea crap al partidei, un superb comun de aproape 24 kg

Ghiți cu cel de-al treilea crap al partidei, un superb comun de aproape 24 kg

Din păcate, urma cel mai neplăcut moment al unei partide de pescuit: strânsul echipamentului. Fără niciun chef, ne punem pe treabă. Împachetăm, schimbăm numerele de telefon cu noii noștri prieteni, vecinii din Sibiu și Dorinel, ne luam rămas bun și ne urcăm bagajele în mașină, ajutați din nou de cei doi băieți de treabă ai lui Șaky. Nu ajungem bine în parcare că sună telefonul. Dorinel capturase încă un crap. Îl felicitam și pornim la drum.

Facem o scurtă oprire pentru alimentare, apoi pornim din nou depanând amintiri de pe baltă. Telefonul suna aproape încontinuu. Se aflase deja de isprava noastră. Abia pe drum, povestind la rece, am realizat cât de mare e realizarea partidei. Totuși, am capturat un crap de 30,850 kg, cel mai mare crap prins în România de pescari români și cel mai mare prins în țară în ultimii 13 ani! De asemenea, am încheiat partida cu o incredibilă medie a peștilor prinși – 24,400 kg!

Depășind bariera celor 30 de kilograme, băieții au reușit un rezultat absolut uluitor

Depășind bariera celor 30 de kilograme, băieții au reușit un rezultat absolut uluitor

Nada Ghiti Baits și-a facut din nou datoria. După nenumăratele trofee obținute în concursuri și zecile de tone prinse, a venit și cireasa de pe tort, acest trofeu incredibil, dovedind încă odată, deși nu mai era cazul, că prinde atât cantități impresionante, cât și pești foarte mari. Bineînțeles, niciunul din recordurile cu capturi de mai sus nu ar fi fost posibile pe altă baltă din țară. Este aproape de necrezut ce a realizat Saky acolo!

Închei spunând că, în acest moment, ora exactă în pescuitul crapilor mari se dă de la Monster Carp Lake. Capitala crapilor capitali s-a mutat la Siclău!

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE! [kkstarratings]

2 Comments

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *