Blietzkrieg la crap, cu boiliesuri solubile

48 de ore pe o baltă necunoscută, cu bile noi și soluții atipice. A fost micul nostru război de cucerire a crapilor de pe o baltă de lângă București, în luna iunie, între furtuni și zile caniculare.

Partida de pescuit s-a desfășurat în condiții caniculare

Partida de pescuit s-a desfășurat în condiții caniculare

Blup, blup, blup… primele bile lansate de cobră au spart oglinda bălții în formație perfectă, undeva în buza stufului, pe malul opus celui de pe care pescuiam. O scurtă încălzire a bicepșilor pentru tirul de artilerie care avea să urmeze pe parcursul a două ore, până când un pat regulamentar de nadă s-a așternut de la 50 de metri de ponton până la cei aproape 100 de metri, cât era lățimea bălții în porțiunea respectivă. Știu că graba strică treaba, dar în cazul de față proverbul era exact pe dos: „fără grabă, nu faci treabă”. Trecuse bine de ora 17:00 când am ajuns pe baltă, după una din furtunile lunii iunie, și, dacă vroiam să avem ceva activitate până la căderea întunericului, nu mai puteam pierde timpul cu o nădire clasica.

Ne-am grăbit să nădim vadul vizat, iar la cârlig am atașat momelilor elemente de atracție

Ne-am grăbit să nădim vadul vizat, iar la cârlig am atașat momelilor elemente de atracție

Așa că, împreună cu Horea Rotaru, partenerul meu de la acestă partidă, am declanșat Blitzkrieg-ul împotriva crapilor, despre care ne povestise Cătălin Toader cu câteva zile în urmă. Venisem pe ponton cu gândul de a sta 48 de ore, iar cele câteva săptămâni de când nu mai simțisem efectul narcotizant al unui dril își spuneau cuvântul. Eram oficial în sevraj. Iar inaugurarea unui magazin cu articole de pescuit din București, ocazie cu care ne trecuseră prin mână o serie de bijuterii pescărești, accentuase simptomele.

Soluția Brie

Pe balta aleasă de noi se pescuiește de pe un singur mal, celălalt fiind un refugiu perfect pentru pești, din cauza brâului de stuf care merge paralel cu malul. Nu a fost greu să ne dăm seama unde sunt peștii. În zona stufului se vedea foarte multă activitate. Crapii erau acolo. Am văzut destui sărind în timp ce descărcam din mașină scule, paturi, nadă și, nu în ultimul rând, câteva sacoșe de merinde. Nu am mai folosit markerul. Am lansat cu plumbul gol de câteva ori, să verificăm substratul, iar o dată am verificat și cultura de porumb de pe malul opus. Muniția pentru atac a constat în boiliesuri solubile și tari. Cele mai multe ar putea intra lejer în ograda armelor artizanale, fiind realizate după o rețetă a prietenului nostru clujean, Tudor Brie. Vreau să mă opresc puțin asupra boiliesurilor, deoarece au avut un rol extrem de important în această partidă. Dimensiunea lor a fost clasică, 20 mm. Patul de nadă l-am făcut din 80% boiliesuri solubile și restul de 20% din boiliesuri tari. În total, le-am făcut peștilor o promoție de aproape 7 kilograme. Rețeta succesului în această partidă avea să fie însă compusă din pasta solubilă pe care am pus-o pe fiecare boilies atașat la cârlig și săculeții solubili în care am pus spărtură de boilies S&O de la Dynamite Baits, pelete de Robin Red și lichid atractant de Squid&Octopus de la același producător.

Nu a trecut prea multă vreme până la apariția primelor trăsături

Nu a trecut prea multă vreme până la apariția primelor trăsături

Timpul de dizolvare a bilelor solubile a fost de 3 ore. Am verificat și răsverificat solubilitatea boiliesurilor în nenumărate rânduri. Este obligatoriu să știi cât durează până când boiliesul se dizolvă. Acest lucru te ajută foarte mult, mai ales în momentele în care peștele se hrănește bine. Dacă treceau 3 ore și nu aveam trăsătură pe băț, îl scoteam din apă și refăceam combinația: boilies solubil sau tare, pastă solubilă pe boilies și săculeț cu mix de spărtură cu pelete și lichid atractant.

Menage aux trois cu crapi

Prima victimă a campaniei de nădire și-a făcut apariția după ora 1:00. A fost un crap de 5 kg. După ce l-am eliberat, am lansat bățul și am mai dat cu cobra 15-20 de boiliesuri. Următoarele câteva ore au fost de vis. Festinul din adâncuri era în toi. Iar muzica senzorilor ne hrănea foamea de capturi. Peștii nu erau mari, dar opuneau o rezistență admirabilă, exemplarele prinse având între 3 și 6 kilograme. Aveam activitate și totul era perfect. Prindeam și eu, și Roti, uneori chiar în același timp. Noaptea se anunța extrem de lungă.

Crapii nu erau mari, dar ne asigurau activitate constantă

Crapii nu erau mari, dar ne asigurau activitate constantă

Până dimineață aveam deja 17 bucăți trecute pe răboj. După fiecare pește am aruncat câteva boiliesuri combinate, și tari, și solubile. Am reușit ca, până a doua zi la prânz, să ținem peștii în fața noastră. În dreapta noastră mai erau pescari. Prindeau și ei, dar nu cu aceeași frecvență. La prânz au fost câteva ore calme, după care a reînceput recitalul. Ceva desprins parcă din filmele producătorilor de articole de pescuit. Am avut un dril dublu. Mi-a tras la ambele bețe. Pe moment, bucuria suprimase orice urmă de raționament logic. Deja vedeam doi crăpălăi lăfăindu-se pe salteaua de primire, mai ales că Roti venise cu minciogul pregătit. Numai că o serie de bipuri alarmante l-a făcut să alerge spre lansetele lui englezești pentru a înțepa o oglindă rotofeie.

Cu un băț tensionat ținut ca un bebeluș pe brațul stâng, cu altul arcuit în mâna dreaptă, ma ambiționam să nu le dau șanse de scăpare musafirilor. Câteva ture la o mulinetă, apoi schimbam bebelușul pe celălalt braț, ca să nu se supere crapul din cârlig că îl neglijez. Au ajuns la mal cam în același timp. Roti deja terminase inclusiv cântăritul pe felia lui și m-a ajutat să îi scot la soare.
Și, cum prietenul la nevoie se cunoaște, peste o oră și un pic rolurile erau inversate. El avea acum un menage aux trois piscicol, în timp ce eu încercam să mențin celelalte bețe neîncurcate și aduceam la mal un pește puțin uimit de faptul că desertul din ziua respectivă se dovedise a fi un bilet pentru o călătorie rapidă la mal. Până seara, am avut 45 de crapi prinși, cântăriți și eliberați.

Și vara e ca iarna, uneori

După căldura de peste zi și drilurile repetate, ne-am decis să relaxăm puțin locul, dar și pe noi. Într-un armistițiu aproape firesc, am încetat nădirea, am scos bețele pe mal și, după o masă din conserve și legume, am adormit buștean. Nu eram în concurs, iar oboseala acumulată risca să strice plăcerea. Luni dimineață ne-am reluat activitatea, cu gândul de a încerca reîntregirea familiei de crapi cu greutăți de până la 7 kilograme, prin acordarea vizelor de intrare în carnetul de capturi unor exemplare ceva mai răsărite. Câteva bile cu cobra, câțiva săculeți, spărtură de boilies, pelete. Eram din nou în priză. Roti a prins un crap românesc de 8 kilograme, extrem de frumos, la un boilies tare. Panică. Nu mai aveam deloc solubile în jurul orei 14.00 și, oricât încercam să îi demonstrez că solubilele sunt cheia succesului, acest concurs amical părea încheiat prin abandon. Dădeam amândoi cu tari.

Capturile s-au succedat pe toată durata partidei de pescuit

Capturile s-au succedat pe toată durata partidei de pescuit

M-am decis să scot ceva special din geanta cu „1.001 borcane cu boiliesuri în dip”. Nu știam exact ce să fac, dar am zis că vreau să schimb ceva. Să pun o aromă diferită de Squid sau de aromele boiliesurilor marca Tudor Brie. Mă simțeam ca Jamie Oliver în fața unei rețete bune, dar deja plictisitoare. Era momentul unei inovații culinare pentru crapii mari, ce întârziau să apară din adâncuri. Am găsit un borcan pe care scria simplu: „boilies Source + dip Mulberry”. Combinația asta o folosesc de regulă iarna. Aromă puternică de fructe cu un boilies condimentat. Am zis că poate merge și vara. Nu aveam nimic de pierdut dacă ieșeam din tipar. Era deja aproape luni seară, iar liniștea pusese stăpânire pe baltă. După 10 minute de la lansare, aud senzorul cum începe să urle violent. O înțepătura fină, englezească. Arcuire energică a bățului. Cârâiala simfonică a frânei. Concluzia: am pus sub lumina blitzului un crap de 10,7 kg, captura partidei.

Seniorii lacului n-au refuzat nici boiliesurile tari

Seniorii lacului n-au refuzat nici boiliesurile tari

Câteodată, micile schimbări de arome sau textura boiliesurilor pot să aducă un pește mai mare în cârlig. Oricum, ceea ce s-a întâmplat era un lucru firesc. După zeci de pești între 3 și 6 kg, era inevitabil să vină și cei mari la masă. Până seara la ora 19:00 aveam împreună cu Roti exact 60 de crapi. Pentru o partidă de 48 de ore, era un rezultat admirabil. Pontonul de 16 metri pătrați și o căbănuță care constituise casa noastră în ultimele două zile dispăreau în depărtare, la nici 50 de kilometri de București și de acea viață care, fără pescuit, ar fi mult mai banală.

Ţi-a plăcut articolul? Dă-i o notă și un LIKE![kkstarratings]

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *